Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) presupune existenta unei idei obsesive si a unei compulsii. Obsesiile sunt ganduri sau imagini intruzive, nedorite, stresante. Sunt ganduri ce persista, desi nu sunt dorite si care nu dispar, ele generand teama si stres. Diferenta intre un gand normal si unul obsesiv este ca cel din urma nu dispare, el apare in minte mereu, impotriva dorintei celui in cauza.
Compulsiile sunt diferite ritualuri pe care le realizeaza cei care prezinta ganduri obsesive, din dorinta de a diminua teama generata de aceste ganduri. Din pacate, aceste ritualuri diminueaza anxietatea doar pe moment, insa pe termen mai lung, cu cat sunt realizate mai des, cu atat gandurile si imaginile obsesive devin mai puternice.
Ideile obsesive pot avea ca tema: teama de contaminare cu o boala grava, nevoia de simetrie si ordine, imposibilitatea de a arunca obiectele nefolositoare din mediu personal, credinte religioase, idei cu continut agresiv sau indecent, temeri superstitioase etc.
Printre cel mai des intalnite compulsii pot fi enumerate: spalatul excesiv pe maini, dusurile excesive, ritualuri ce au ca scop asezarea lucrurilor “asa cum trebuie” (in totala simetrie si ordine - de exemplu haine asezate in aceeasi pozitie in sifonier, obiecte din casa ce trebuie pastrate mereu in acelasi loc), ritualuri de verificare (gesturi repetate de asigurare ca usa e incuiata, ca aragazul e oprit, ca fierul de calcat nu mai este in priza etc.), ritualuri mentale (repetarea in gand a anumitor cuvinte sau propozitii), compulsii de adunare, nevoia de a atinge sau de a bate anumite obiecte, de evitare a atingerii unor obiecte considerate contaminate, intrebari repetitive pentru reasigurare fata de o teama.
Acest cerc vicios duce la crearea si pastrarea unor diverse si bizare ritualuri, ce au ca scop prevenirea unor evenimente catastrofice imaginate. Astfel, o persoana cu o simptomatologie TOC poate ajunge sa: se spele pe maine de 100 de ori pe zi pentru a nu fi contaminat, sa faca 40 de dusuri pe zi pentru a evita sa i se intample ceva grav unei persoane dragi, sa se intoarca din drum de nenumarate ori, uneori de la serviciu, sa verifice daca a incuiat usa, daca nu a lasat apa deschisa, daca aragazul e inchis sau fierul de calcat este scos din priza, sa verifice de mai multe ori daca nu a calcat pe cineva cu masina, atunci cand este la volan si trece peste o denivelare etc.
Daca te afli in situatia in care aceasta tulburare iti afecteaza calitatea vietii, am o veste buna. Exista o forma de terapie care diminuaeaza simptomatologia TOC si imbunatateste simtitor calitatea vietii. Faptul ca psihoterapia functioneaza, este o veste cu atat mai buna, avand in vedere ca medicatia nu are efectele dorite in cazul acestei tulburari.
Metoda de terapie la care ma refer este cea a lui Jeffrey M. Schwartz. El a demonstrat eficienta metodei sale printr-o dovada greu de demontat, si anume, introducandu-si pacientii intr-un fMRI ( aparat care faciliteaza obtinerea imaginii activitatii creierului) inainte si dupa terapie. Schimbarile biochimice observate intre cele doua imagini sunt graitoare. Relatia creier-comportament nu este unidirectionala, astfel putem influenta si schimba chimia creierului prin schimbarea gandurilor si comportamentelor.
Cauza TOC este un dezechilibru biochimic de la nivelul creierului, mai specific de la nivelul structurilor nucleului caudat si putamenului. Psihoterapia are ca scop schimbarea biochimiei acestor doua zone cerebrale, care trimit mesaje false si presupune patru pasi:
1. Reetichetarea
2. Reatribuirea
3. Refocusarea
4. Reevaluarea.
Pasul 1 – Reetichetarea. Acesta este pasul care presupune sa faci diferenta intre ceea ce este TOC si ce este realitate, sa faci diferenta intre gandul normal si cel obsesiv, sa te intrebi daca acesta reflecta realitatea sau nu. Sa iti pui intrebarea: “Ce sunt aceste ganduri deranjante si impulsive?” Sa fii constient ca este un dezechilibru chimic al creierului care iti trimite mesaje false din aceasta cauza. Daca vei ceda impulsului, gandul obsesiv va fi mai puternic, insa daca vei rezista, teama si intensitatea gandurilor vor scadea in timp. TOC este dusmanul tau!
Cum sa faci diferenta intre sinele tau real si TOC? TOC imita realitatea, dar realitatea nu imita TOC. Daca ai impresia ca e TOC, atunci sigur e TOC. Chiar cand crezi ca e realitatea, s-ar putea sa fie tot TOC.
Pasul 2 - Reatribuirea. Pasul doi presupune asocierea intre dezechilibrul chimic de la nivelul celor doua structuri cerebrale (caudate nucleus si putamen) si TOC. Creierul poarta vina pentru aparitia gandurilor obsesive. Este important sa-ti spui ca ai o conditie medicala, care nu-ti permite sa filtrezi adecvat gandurile si experientele si reactionezi inadecvat, facand anumite lucruri care nu au sens. Dar daca schimbi felul in care reactionezi, poti sa imbunatatesti modul in care creierul tau functioneaza. Scopul este intensificarea constientizarii pentru a obtine o distantare intre sinele real si gandurile obsesive.
Pasul 3 - Refocusarea. Ce sa faci pentru a incerca sa depasesti si sa ignori aceste ganduri si impulsuri? Cheia este sa faci altceva, o alta actiune, un alt comportament, sa-ti refocusezi atentia spre activitati placute, constructive, folositoare. Nu conteaza ceea ce simti, ci ceea ce FACI! Alegand sa adopti un alt comportament decat cel compulsiv, vei determina in timp o schimbare biochimica la nivelul creierului, ce va scadea intensitate gandurilor obsesive.
O tehnica folositoare in amanarea compulsiei este tehnica celor 15 minute. Timp de 15 minute, atunci cand apare gandul obsesiv si impulsul de a urma ritualul compulsiv, alege sa faci altceva, alege sa amani impulsul. Cel mai probabil la inceput nu vei reusi sa il amani pentru 15 minute, ci doar pentru cateva. Incearca sa cresti treptat acest timp de amanare. Este important ca activitatea pe care o faci pentru a amana impulsul sa fie una placuta, care sa-ti solicite si sa-ti capteze atentia. Dupa cele 15 minute, reevalueaza intensitatea impulsului, cu siguranta acesta nu va mai fi la fel de puternic ca la inceput. Cu cat reusesti sa amani mai mult realizarea ritualului compulsiv, cu atat el va fi mai slab si in timp va disparea.
Nu trebuie sa astepti ca gandul obsesiv sa dispara ca sa incepi sa faci altceva. Trebuie sa inveti sa traiesti cu el, chiar daca nu va diparea, cel putin pe termen scurt. De exemplu, daca inainte sa adormi se aude alarma de la o masina, nu astepti sa se opreasca ca sa incerci sa adormi, ci incerci sa adormi ignorand-o.
Fii activ, daca nu faci ceva in privinta gandurilor si compulsiilor, situatia nu se va imbunatati, cel mai probabil se va agrava.
Pasul 4 – Reevaluarea. Dupa ce ai urmat cei trei pasi anteriori, e timpul sa observi gandurile obsesive si compulsiile si sa le vezi pentru ceea ce sunt: distractii fara valoare ce merita sa fie ignorate. Cu cat vezi mai clar ce sunt simptomele TOC, cu atat mai repede poti scapa de ele, ca de un gunoi fara valoare.
Acest pas mai presupune si o reevaluarea a timpului si oportunitatilor pierdute din cauza TOC, a timpului pierdut si a modului in care aceasta tulburare ti-a afectat relatiile cu ceilalti.
Asadar, e important sa faci diferenta intre gandurile obsesive si realitate, sa asociezi gandurile obsesive cu dezechilibrul chimic din creier si sa constientizezi ca ele sunt mesaje false. Nu esti tu, este TOC! Lupta cu impulsul, alege sa faci altceva, o activitatea placuta, ci nu ritualul obisnuit, macar pentru cateva minute la inceput si dupa, mareste aceasta perioada. Finalizeaza cu reevaluarea impulsului si cu pierderile pe care aceasta tulburarea ti le cauzeaza. TOC poate fi invinsa!
Articol realizat de Ana Gabriela Voicu, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Voicu Ana Gabriela