Hiperactivul dezvolta deseori sentimente de inferioritate deoarece fiind un copil "ciudat", instabil, este invinovatit de parinti, profesori, colegi, prieteni ca provoaca haos si dezordine, este amenintat, iar apoi chiar confruntat cu retragerea afectiunii (respectului) lor. Ei nu-l inteleg si si depasiti fiind de situatie, il resping si il pedepsesc. Astfel, afectarea stimei de sine nu rezolva situatia, ci dimpotriva, o complica si mai tare.
Cum poate fi ajutat un copil hiperactiv? In procesul terapeutic, e nevoie sa fie implicati toti cei care relationeaza constant cu copilul: parinti, profesori, pediatru, psiholog, asistenti etc. Se impune un acord in privinta principiilor pedagogice si educationale vizate de cele doua medii: scoala si familie. De exemplu, in privinta disciplinei, daca exigenta cadrului didactic nu are echivalent in plan familial (poate mai permisiv si inconstant), fireste ca nu vor exista progrese. Ar fi de dorit sa existe o solicitare echilibrata a copilului in cele doua medii.