Ce este psihoterapia si de ce este util sa apelam la ea?

[Liliana Puchea]

De multe ori am auzit urmatoarea intrebare: ”Daca ma duc la psiholog inseamna ca sunt nebun?” sau “Ma duc sa imi spuna (sa pot certifica in fata celorlalti sau a mea) ca nu sunt nebun” sau “Ce fac acolo? Doar stau de vorba. Pot vorbi si cu un prieten sau cu cineva mai apropiat”. Ba, mai mult, cred ca s-a facut apel doar la mesajul oarecum “academic” care este rece si distant ceea ce a facut ca esenta lui sa nu ajunga poate asa cum ar fi de dorit. De altfel, acest lucru se grefeaza si pe o minima cultura in ceea ce priveste psihoterapia si sanatatea mintala.

Ce este psihoterapia?
Cel mai nimerit ar fi intai sa mergem la radacina cuvantului unde putem vedea ca este compus din 2 cuvinte – psiho si terapie.
Cuvantul psihoterapie provine din greaca veche- psychē, insemnand spirit, suflet sau rasuflare si therapeia sau therapeuein, ce inseamna a vindeca sau a ingriji, asa ca terapia sufletului, a psihicului, vindecarea lui sau ingrijirea lui sunt aspecte ce tin de acest domeniu. Cuvantul psihoterapie a fost utilizat pentru prima oara in jurul anului 1890.

O rana nevindecata, dar de care intre timp am si uitat pentru ca ne-am obligat sau asa am putut face fata, inca isi mai spune cuvintul si ne doare; inca isi arata existenta prin anume comportamente despre care observam ca se intampla si nu stim cum de am intrat sau iar intram in ele sau vedem ca avem anume inclinatii de a face alegeri care nu intotdeauna se dovedesc a fi benefice pentru noi.

Dar cum nimeni nu este perfect sau mai bine zis cum viata nu este alcatuita numai din lucruri usoare, fara de nici o grija, toti la un moment dat trecem prin vai ale sufletului nostru sau ne oprim in fata unui zid ce pare de netrecut. Atunci avem nevoie sa ne oprim sa ne uitam in jurul nostru sa vedem ce putem face si, daca singuri nu putem merge mai departe, putem cere insa ajutor.

Psihoterapia are instrumentele necesare la indemina sa ofere ingrijire si tratament unui suflet ranit, obosit. Poate ajuta pacientul sa isi vindece ranile sufletului, astfel ca el, pacientul, sa gaseasca o stare de bine, de optimism, sa isi cunoasca si sa isi acceseze resursele interioare, pregatindu-se sa mearga mai departe pe drumul vietii lui, cu mai multa incredere si maturitate si sa isi poata trai viata intr-un mod cat mai creativ.

Insa, cum nu putem ramane o vesnicie copiii pe care mama ii tine in brate si care nu au nici o grija tot viata, suntem obligati sa crestem. Daca ritmul biologic isi spune cuvantul mult mai evident, deopotriva si ritmul psihologic are cuvantul lui de spus.
Asemanator eroului din poveste, eroul vietii noastre suntem noi si, la fel ca si el, avem de infruntat diverse incercari ce apar in calea cresterii noastre. Uneori obosim, sau doar atat putem pentru moment, ceea ce nu inseamna ca va ramane asa permanent.
Asta poate sa faca sa apara tristetea, fuga, spaima, oboseala, sa vrem sa se termine, sa dispara. Numai ca… ele nu dispar si pot reapare in orice moment, de obicei cand ne asteptam mai putin.

Important este sa nu uitam ca noi suntem eroii vietii noastre, lucru ce se poate intampla adesea cand dam de greutati sau ori de cate ori ajungem in fata unor incercari sau, asa cum am spus mai sus, ne ratacim prin vaile sufletului nostru ori credem ca obstacolul din fata noastra este asa de mare ca nu poate fi trecut. Uitam ca ce se intampla are un rol – acela de a ne ajuta sa crestem, si, asemanator cu momentul cand un bebelus invata mersul pe picioarele lui - asa invatam si noi sa mergem in viata.

Psihoterapia poate ajuta pacientul sa invete sa « mearga» pe picioarele lui astfel incat alegerile sa ii apartina si sa poata trai in armonie cu el insusi dar si cu ceilalti din jurul lui.
Eroul din noi are nevoie de ajutor sa poata merge mai departe sa isi implineasca misiunea vietii lui.
Adeseori, ranile sufletesti sunt acelea ce ne impiedica sa crestem, sa ne simtim bine, sanatosi din punct de vedere psihic. Si, asa cum medicul clinician a invatat sa poata descifra tainele corpului uman - ale corpului fizic si astfel sa poata vedea rana, interveni si ajuta organismul sa se vindece, asa si psihoterapeutul poate interveni asupra ranii sufletului astfel incit sa se poata curata si vindeca.

Care ar fi urmarea?
La fel ca si o boala fizica si aici exista posibilitatea vindecarii de trecutul nostru, de himerele care nu ne lasa sa ne desfasuram optim viata de zi cu zi. Ba mai mult, se intimpla adesea sa uitam ca in interiorul nostru exista resursele puterii noastre de a avea o imagine buna despre noi, de a fi capabili sa facem alegerile care sa fie in acord cu sufletul nostru si care sa ne confere linistea sufleteasca.

E de bun augur sa apelam la psihoterapie tocmai datorita faptului ca psihoterapeutul poate ajuta datorita obiectivitatii cu care poate vedea lucrurile (oare cum ar daca si medicul daca nu ar vedea obiectiv lucrurile?), adica sa puna oglinda actiunilor si comportametelor noastre astfel incat sa nu ne amagim cu mirajul unei lumi deformate care nu ne lasa sa crestem, umbrindu-ne vietile cu tristeti, sentimente de vina, sentimente de rusine, dependente, indecizii si multe altele. Si, chiar mai mult, ne poate ajuta sa accesam resursele interioare, ce ne pot permite alegeri in acord cu nevoile noastre.

Putem lasa prejudecata deoparte si sa vedem ca avem si un suflet care merita ingrijit si luat in seama asa cum facem cand ne ingrijim corpul.

Articol realizat de Liliana Puchea, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Puchea Liliana

---

Alte subiecte postate de Liliana Puchea

O relatie sanatoasa se sustine prin comunicare
Ofera-i iubire neconditionata copilului tau!
Toleranta ne ajuta sa acceptam ceea ce nu putem schimba
Lumea virtuala si experientele reale
Comunicarea dintre parinte si copil