Comunicarea dintre parinte si copil

[Liliana Puchea]

Daca se simt iubiti, copiii devin mai receptivi la sfaturile parintilor in toate privintele, mesajele parintilor ajung mult mai usor la ei. Cea mai importanta parte in acest proces este comunicarea, deoarece copiii sunt ca buretii absorbind tot ceea ce facem si ce spunem.
Cum ii putem spune copilului nostru ca il iubim?
In primul rand ar trebui sa tinem seama de un vechi proverb: "vorba dulce mult aduce". Astfel, decat sa il criticam cu intentia de a-l incuraja sa faca lucrurile mai bine, putem sa ii dam de inteles ca indiferent ce s-a intamplat, el este in ordine, desi ceea ce a facut nu este.

De exemplu, putem sa-i spunem: “Uite, mingea s-a spart pentru ca te-ai jucat aproape de trandafiri. Cu siguranta asta va costa ceva bani din pusculita ta. Si mie mi s-a intamplat cand eram ca tine. Hai sa scoatem mingea din gradina”.
Acest lucru nu va minimaliza respectul de sine al copilui si il va face sa vada ca doar ceea ce a facut este gresit si nu el in ansamblul lui.

Un mod incorect de a transmite ar putea fi ceva de genul: ”Intotdeauna esti neatent si nu asculti ce spun eu. Uite, acum ai spart si mingea”.

Cuvintele de lauda ii incurajeaza pe copii si ii face sa se simta apreciati. Este important sa transmitem copiilor ca ii iubim pentru ceea ce sunt si nu pentru altceva. Cand ne acceptam neconditionat copiii, renuntam la orice tendinta de a le schimba firea, de a-i schimba si a-i transforma in ceea ce vrem noi sa fie.

A le arata ca ne pasa inseamna a le spune ca ii iubim, a-i imbratisa, a-i mangaia efectiv.
Ei au nevoie sa ne manifestam permanent afectiunea fata de ei si nu doar cu portia, atunci cand “merita premiati”.
Daca sunt protejati si inconjurati de caldura, de dragostea si acceptarea de care au nevoie, copiii invata sa se iubeasca pe ei insisi si vor poseda forta interioara necesara pentru a-si urmari scopurile si a intra in contact cu cei din jur.
Ei vor creste constienti ca merita iubire si vor fi capabili totodata sa daruiasca si sa primeasca dragoste, adica sa aiba relatii pline de iubire.

Atitudinea critica permanenta va orienta copilul sa vada mai curand ceea ce este rau si nu ce este bun, ducand in final la intoleranta, avand repercursiuni grave asupra lui. De exemplu, un copil la varsta abecedarului, care a trait intr-o permanenta critica, va deveni intolerant cu el daca va fi notat cu un bine si nu cu foarte bine, facandu-l sa isi spuna ca nu este bun si ca nu merita nimic.

O alta modalitate de educare, din pacate destul de frecventa in societatea contemporana, este agresivitatea. Plecam de la violenta in familie si exemplele ar putea continua cu ce se intampla la nivel mondial. Ca sa nu mai vorbim de influenta televiziunii si a internetului unde copiii sunt expusi la mii de ore de violenta
O asemenea atmosfera de ostilitate face copiii sa se simta vulnerabili si unii dintre ei sa reactioneze cu duritate, mereu pusi pe cearta, iar altii sa fie atat de speriati incat sunt gata sa evite orice fel de confruntari.

Ceea ce vad in familie din punct de vedere al agresivitatii ii poate invata pe copii ca viata este o permanenta batalie si ca vor fi tratati corect doar daca vor avea o disputa pentru ceea ce vor sa obtina.

Articol realizat de Liliana Puchea, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Puchea Liliana

---

Alte subiecte postate de Liliana Puchea

Ofera-i iubire neconditionata copilului tau!