Acestea sunt doar cateva intrebari pe care le auziti venind din partea copilului dvs., intrebari la care cautati tot felul de raspunsuri si mai ales intrebari care va pun uneori in dificultate.
Dificultatea de a raspunde la intrebarile copilului dvs. poate veni din repetarea aceleasi intrebari (pana cand copilul va intelege si va accepta raspunsul) sau din neputinta de a gasi raspunsuri cat mai simple si mai usor de inteles pentru copii.
In viata oricarui copil vine o perioada in care are nevoie sa afle cat mai multe lucruri despre lumea din jurul lui, despre ce se intampla si cum se intampla lucrurile din jur, despre ceilalti copii si adulti cu care intra in contact. Aceasta perioada, numita si „varsta lui de ce?” ridica multe probleme parintilor si cel mai adesea acestia devin epuizati si exasperati de curiozitatile si intrebarile interminabile ale copiilor.
Aceasta perioada este cat se poate de normala si fireasca la copii, ea aparand in general in jurul varstei de 3 ani si nu poate decat sa indice un fenomen al cresterii si constientizarii lumii exterioare, alta decat lumea construita din relatia copil-parinti, una mai larga, mai vasta, mai complexa. Copilul are nevoie de raspunsuri referitoare la ceea ce observa in contactul cu lumea sociala. E important de retinut ca pana nu primeste astfel de raspunsuri nu poate evolua, nu poate trece mai departe la alte etape de crestere si dezvoltare din viata sa.
Cum raspund la intrebarile mai delicate ale copilului meu? „De unde vin copiii?” „De ce sunt altfel fetitele”? „Cum se face dragoste?”
In perioada 3-6 ani, in viata copilului si implicit a parintilor apare o rafala intreaga de intrebari, unele mai lejere, altele mai stinghere, ceea ce produce uneori in mintea si sufletul parintilor blocajul de a nu sti ce si cum sa raspunda cat mai adecvat intrebarilor copiilor. Intai de toate e important de retinut ca pentru a pune o intrebare mai delicata e nevoie de curaj dincolo de curiozitate, un curaj care vine pe fondul nevoii de a hrani etapele de cunoastere ale copiilor.
Recomand inainte de orice parintilor sa salute bucurosi curajul de care dau dovada copiii lor in a pune astfel de intrebari si sa contientizeze faptul ca un astfel de curaj merita macar un raspuns la intrebarea copilului.
Mai mult decat atat, e important sa nu ii luati dreptul copilului de a va pune intrebari, nu-i interziceti intrebarile pentru ca va avea in mod cert de suferit. In acest caz isi va cauta raspunsurile in alte surse, nu va mai avea incredere in dvs. sau mai rau, ii va fi afectata stima de sine considerand ca e un lucru prostesc sa puna intrebari si prin urmare sa afle cat mai multe lucruri.
Intrebarilor stanjenitoare cautati sa le raspundeti prin cuvinte cat mai simple, cat mai clare si adaptate nivelului si limbajului copilului dvs. Evitati raspunsurile prea lungi si prea complicate in termeni stiintifici/academici.
Acolo unde rafala de intrebari devine epuizanta si mananca prea mult din rabdarea si energia parintelui, incercati sa-i directionati atentia catre campul de joaca: „A venit vremea sa ne mai si jucam un pic”, asigurandu-l pe copil ca poate continua cu intrebarile ceva mai tarziu, sau maine: „hai sa ne jucam si mai tarziu poti sa-mi mai spui cateva intrebari/curiozitati de-ale tale. Cu siguranta iti voi raspunde!”
Retineti ca orice intrebare merita un raspuns si ca orice diada „intrebare-raspuns” vine in consolidarea legaturilor si relatiilor dintre parinti si copii. Important este sa hranim nevoia copilului de a intelege si cunoaste lumea inconjuratoare, pe care copilul incepe sa o descopere in fiecare zi.
Va invit asadar sa imi scrieti despre curiozitatile copilului dvs, despre intrebarile care v-au pus in dificultate si despre modurile cum ati ales sa-i recunoasteti dreptul de a pune intrebari, de a-i hrani cunoasterea.
Articol realizat de Diana Moraru, psiholog
Cabinet de psihologie clinica si psihoterapie In2constient - Diana Moraru
Alte subiecte postate de Diana Moraru
Incapatanarea copilului sau deficit de atentie la copil?
Tulburari depresive in adolescenta
Rolul si interventia parintilor in educatia copiilor
Incapatanarea copilului sau deficit de atentie la copil?
Tulburari depresive in adolescenta
Rolul si interventia parintilor in educatia copiilor
