Divortul si consecintele sale

[Alina Dorca-Armas]

Relatiile se destrama, casniciile – de asemenea – iar uneori raman in urma nu doar parteneri, ci si copii.
Care sunt efectele divortului asupra copiilor? Ce spun studiile (Shaffer, H.R., Introducere in Psihologia copilului, 2007):

• Divortul este un proces indelungat care poate sa influenteze copiii timp de mai multi ani, incepand cu certurile parentale si extinzandu-se mult dupa plecarea de acasa a unuia dintre soti si separarea legala a parintilor (sunt rezultate care arata ca acei copii cu parinti divortati prezinta semne de tulburare psihologica deja cu 8-12 ani inainte de divort – acest lucru datorandu-se deteriorarii relatiei maritale si atmosferei conflictuale din acele familii);

• Majoritatea copiilor au probleme in lunile imediat urmatoare divortului;

• Problemele de adaptare majore au o probabilitate de aparitie de doua sau trei ori mai mare la copiii cu parinti divortati decat la cei cu parinti nedivortati (chiar si asa, acest lucru se intampla doar la o minoritate: 70% - 80% dintre copii nu prezinta probleme severe persistente);

• Pe termen lung, majoritatea copiilor dau dovada de adaptare eficienta; ei sunt capabili sa se readapteze la o mare varietate de noi circumstante familiale;

• Procesul adaptarii este influentat de o configuratie intreaga de factori: varsta copilului, sexul sau natura relatiilor anterioare cu fiecare dintre parinti, calitatea vietii in familia monoparentala, recasatorirea parintilor si altele.

As vrea sa revin la primul paragraf, in care accentul este pus pe certurile dintre parinti. Conflictul marital constituie una din cele mai patogenice influente in ceea ce priveste dezvoltarea psihologica a copiilor (Cummings,1994). Acesta actioneaza in doua moduri: direct si indirect.

• Influentele directe presupun copilul ca martor la dispute si scene de violenta verbala si/sau fizica. De la o varsta foarte mica, copiii sunt sensibili la emotiile altor oameni; emotiile negative, cum sunt manifestarile maniei, pot sa produca efecte adverse, mai ales atunci cand devin constante ale climatului psihologic al familiei. Intr-un moment in care propria capacitate de reglare emotionala a copilului este inca in formare si are nevoie de asistenta adultului, pierderea controlului manifestata la parinti poate sa fie o experienta infricosatoare si, in cauza incapacitatii de a oferi un model, sa impiedice dezvoltarea.

• Influentele indirecte se manifesta prin faptul ca un conflict intre sot si sotie va afecta negativ abilitatile de parinte ale fiecarui partener, acest lucru avand consecinte nefavorabile pentru adaptarea copilului. Cu alte cuvinte, cu cat sunt mai mari dificultatile dintre parinti, cu atat sunt mai mari si problemele pe care fiecare le are in a avea grija in mod corespunzator de copil si, se observa ca NU EXISTA o compensare a relatiei maritale nesatisfacatoare prin atentie si caldura fata de copil.

Asadar, reorganizarea drastica a familiei in caz de divort poate sa produca efecte semnificative pe termen scurt (in adaptarea copilului), dar CALITATEA INGRIJIRII PARENTALE este cea care are cele mai hotaratoare si indelungi consecinte.

Acest fapt explica de ce copiii expusi la conflict intre parinti au o probabilitate mai mare de a deveni delincventi decat ceilalti copii, chiar daca parintii nu divorteaza, in timp ce copiii care asista la separarea parintilor si divort, insa fara conflicte, nu sunt expusi unui risc mai mare – Fergusson, Horwood&Lynskey, 1992). Apoi, acest lucru ofera explicatii si pentru rezultatele care arata ca moartea parentala nu este un factor de risc pentru psihopatologia adulta, in timp ce divortul parental este, in ciuda faptului ca ambele au ca rezultat separarea de un parinte.

Cu alte cuvinte, copiii care isi pierd tatal ca urmare a mortii acestuia au mai putine probleme pe termen lung decat copiii care isi pierd tatal din cauza divortului.

Nu atat absenta parintelui, cat circumstantele din jurul acestei absente sunt responsabile de reactiile copilului.
In consecinta, tonul emotional al relatiei parinte – copil SUFERA, chiar si atunci cand copilul este "spectatorul din umbra".

Articol realizat de Alina Dorca-Armas, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie Dorca-Armas Alina