Forta, puterea si dominarea sunt comportamente apropiate, fiind confundate, deseori, in ceea ce priveste sensul lor.
Forta reprezinta capacitatea unei persoane de a-si ocupa propriul teritoriu, de a-si asuma responsabilitatea propriilor sentimente si nevoi, de a-si mobiliza energia disponibila catre scopuri si de a pune in actiune comportamentele necesare. Pentru a ne bucura de toata forta noastra, trebuie sa atingem un echilibru intre autonomie, nevoia de contact si integrare.
Afirmarea de sine inseamna forta. Afirmarea in raport cu celalalt implica un aspect pozitiv si necesar: puterea si autoritatea si un aspect negativ: dominarea. Prin putere intelegem capacitatea de a coordona mai multe persoane in vederea unui scop comun sau in vederea atingerii unui scop comun. Dorinta de dominare tinde, adesea, sa compenseze o insecuritate profunda, lipsa de putere asupra propriei persoane sau asupra propriului teritoriu. Persoana dominatoare isi bazeaza securitatea pe supunerea altora.
Mijloacele psihologice ale dominarii celorlalti sunt:
1. Forta si amenintarea reprezinta modul cel mai primitiv de manifestare al puterii, avand o motivatie interna (intoleranta si dominare in fata dorintei altuia de a-si ocupa locul) sau externa (pericol).
2. Autoritatea si supunerea folosesc datoria, interdictia, morala si culpabilizarea, ca parteneri obligatorii si se impun prin gratificare si incurajare sau, dimpotriva, prin inhibare (pedeapsa, sanctiune). Autoritatea este necesara pentru a asigura protectia copiilor mici sau pentru a coordona activitatea mai multor persoane care muncesc impreuna pentru atingerea unui scop comun (colectivul de angajati). Devine mai putin imperioasa atunci cand creste autonomia copiilor (deveniti adolescenti si adulti) sau a angajatilor. Se poate transforma in autoritarism (daca detinatorul puterii se simte inferior) sau in dominare (daca resimte nevoia sa isi intemeieze securitatea pe supunerea celuilalt).
3. Critica si contestarea conduc la insecurizarea si la slabirea fortei celuilalt, avand ca rezultat “paralizarea” celuilalt, inducerea sentimentului de neputinta si, in final, preluarea puterii. Cel ale carui decizii sau actiuni sunt contestate, devine din ce in ce mai putin increzator in capacitatile sale, indrazneste tot mai putin, pana ajunge sa se identifice cu ceea ce i se reprosase ca este.
4. Culpabilizarea preia stafeta dominarii atunci cand forta este depasita, autoritatea contestata si morala abandonata. “Nu pot sa adorm pana cand tu nu te intorci din oras” spune mama fiului adolescent sau sotia sotului, acestia devenind raspunzatori de suferinta, nelinistea si insomnia celor dragi.
5. Santajul, suferinta si boala sunt variante ale culpabilizarii. “O sa ma bagi in mormant!” ii spune mama lui Marian, care se intoarce acasa mai tarziu decat anutase. Acesta, desi are 30 de ani, se simte teribil de vinovat si va mai astepta cativa ani pana cand va indrazni sa isi permita libertati obisnuite pentru persoane de 15 – 20 de ani. Este, evident, crud sa spui mamei sau sotiei inlacrimate: “Nu ma astepta diseara; chiar daca nu poti dormi, nu vreau sa ma simt vinovat de insomnia ta”, insa este un demers esential. Un asemenea raspuns se opune culpabilizarii, santajului sau bolii, recunoscand, in acelasi timp, suferinta celuilalt.
6. Supraprotectia este o varianta de preluare a puterii mult mai subtila decat toate celelalte. Salvarea inseamna a ajuta prin mentinerea dependentei, care poate imbraca forme foarte diferite, de la sotia care pregateste in fiecare seara hainele sotului pentru a doua zi, la sotul care nu-si poate cumpara pantofi fara ajutorul sotiei si pana la mama care gateste zilnic pentru fiica ei si sotul acesteia.
7. Pasivitatea este o forma de exercitare a puterii, declansand inevitabil activitatea persoanelor devotate. Pasivul isi exercita puterea facandu-i pe ceilalalti sa actioneze in locul sau. Pierde mult timp pana sa spuna sau sa faca ceva, pana cand ceilalti, exasperati, duc la bun sfarsit ceea ce incepuse acesta, avand un puternic sentiment de manipulare.
8. Gelozia este atat un sentiment profund de teama de a nu fi abandonat de catre partener, cat si un comportament. Este o intreaga strategie in care se amesteca iubirea, seductia (pentru a-l retine pe partener), frica (“ramai cu mine ca sa ma simt in siguranta”), mania (ma supar foarte tare atunci cand partenerul vrea sa plece si, in felul acesta, se sperie si ramane), morala (“ai datoria sa te ocupi de familia ta”), culpabilizarea (“nu ma mai iubesti ca la inceput”), santajul (“nu pot trai fara tine”, “am sa ma omor daca ma parasesti”), suferinta (“nu mai pot sa dorm”), boala (depresia, dar si orice alta boala), forta (retinerea prin violenta a celuilalt, inchiderea usii, ascunderea cheilor de la casa sau masina), luarea de ostatici (copiii), ideologia (“mereu impreuna, la bine si la rau”), autoritatea (nu poti iesi singura). Toate acestea reprezinta o tactica de preluare a puterii, iar mecanismul de dominare, odata declansat, face dificila cautarea compromisurilor, ducand in final la o suferinta dubla, atat a gelosului, cat si a partenerului sau.
9. Perfectionismul vizeaza un ideal prin care persoana incearca sa-i surprinda pe ceilalti gresind, criticandu-i permanent. Mama Anei i-a spus acesteia din copilarie ca trebuie sa fie perfecta pentru a reusi in viata. Atunci cand Ana lua note de 8, mama estima ca putea lua 9, “daca ar fi muncit ceva mai mult”. Cand lua 9, mama se arata destul de putin multumita, considerand ca fiica ei este capabila sa obtina 10 fara efort. Rezultatul este ca Ana si-a construit o strategie de lucru fara limita, incercand sa se faca apreciata, atat prin capacitatile sale, dar, mai ales prin inversunarea cu care invata, fara a fi niciodata multumita de propriile rezultate.
10. Ideologiile conduc catre conformare si indeplinirea nevoilor celorlalti (care au participat la crearea acestor ideologii), in loc sa conduca spre satisfacerea propriilor nevoi. Ideologia, informatia cenzurata, univoca reusesc sa supuna popoare intregi si sa-i protejeze pe detinatorii puterii prin crearea unei psihoze a pericolului extern, a inamicilor poporului etc.
Articol realizat de Valentina Andrei, psiholog
Cabinet de psihologie - Andrei Valentina
Alte subiecte postate de Valentina Andrei
Noi perspective ...
Alegeri si decizii
Parabola sclavului si a omului liber
Sa invingem depresia
Anxietatea, intre normal si patologic
Noi perspective ...
Alegeri si decizii
Parabola sclavului si a omului liber
Sa invingem depresia
Anxietatea, intre normal si patologic
