Perturbarea fluentei vorbirii afecteaza reusita scolara, profesionala sau comunicarea sociala, asa ca interventia de specialitate a logopedului este imperios necesara. Acesta va lucra direct cu copilul si indirect cu parintele, oferindu-i recomandari care sa asigure o buna derulare a procesului de corectare a comunicarii. Astfel, parintii vor invata care sunt aspectele carora sa le dea atentie.
Uneori, parintii ii cer copilului cu tulburari de comunicare sa vorbeasca lent si simplu, dar asta nu inseamna sa-i ofere un model de vorbire, ci sa se opuna presiunii timpului. Copilul are nevoie sa combine abilitatea de a-si controla organele articulatorii cu capacitatea de avea reprezentari mintale a ceea ce spune, in ritmul sau. Acesta il ajuta sa evite construirea unui mod operativ de gandire, lasandu-i timp sa isi imagineze, sa faca asociatii, sa-si creeze propriul spatiu mental pentru a integra gandurile celorlalti.
Este indicat ca parintele sa-si supravegheze reactiile atunci cand copilul se balbaie. In mod inconstient balbaiala face sa i se acorde copilului o atentie pe care altfel nu ar primi-o. Aceasta provoaca un sentiment puternic de nesiguranta ce conduce la anxietate. Parintii cred ca ii ofera toata atentia de care copilul are nevoie, insa adesea ei decid cand sa o ofere copilului si nu o ofera atunci cand copilul o cere si are nevoie de ea.
A-i da atentie copilului cand se balbaie este un semnal negativ. Insa, a fi atent cand are nevoie de atentie este cel mai bun mijloc de a contracara avantajul inconstient al balbaielii. Este necesar ca parintii sa fie receptivi la ce spune copilul si nu la modul in care o spune. Sa anticipeze pe cat posibil cuvintele, sa-l ajute sa formuleze frazele fara a vorbi in locul copilului.
Uneori comportamentul parintilor risca sa fixeze tulburarea. Reprosurile, admonestarile, semnele de nemultumire sau de enervare pot fi interpretate de copil ca un semn ca « a facut ceva rau ». Treptat ii este frica sa comunice, se va teme sa nu fie pedepsit si va dezvolta o anxietate inhibatoare si conduite de evitare sau chiar va incerca sa faca eforturi « sa vorbeasca mai bine », « sa vorbeasca ca mama/ ca tata » pentru a nu se mai balbai. Aceste eforturi vor genera tensiuni fizice in momentul vorbirii si vor intretine balbismul. Astfel tulburarea risca sa se generalizeze pentru toate situatiile de comunicare.
Parintii inteleg ce presiune suporta copilul cand acesta nu este inca pregatit si nici destul de matur. A incuraja un copil e foarte diferit de a-l impinge de la spate, asa ca ar fi bine ca parintele sa diminueze pentru o vreme cadrul educational.
Un alt aspect pe care parintele ar fi bine sa-l urmareasca este sa diminueze presiunea timpului. Aceasta se exercita asupra ritmului activitatilor si in situatii stresante negative sau pozitive. Parintii pot observa ca pierderea controlului copilului este paralela cu cresterea presiunii timpului in orice conditii. Prin diminuarea presiunii timpului, parintele reuseste sa asculte ceea ce copilul doreste sa comunice.
Este necesar pentru parinti sa inteleaga ca tulburarea copilului este un strigat de ajutor, si nu o problema ce trebuie rezolvata de un specialist. Copilul traieste o suferinta interioara care se manifesta la nivelul limbajului.
Articol realizat de Mihaela Mereuta, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Mereuta Mihaela
..
Alte subiecte postate de Mihaela Mereuta
Comunicarea prin limbaj este fundamentul pentru socializare
Comportamentul alimentar este un comportament invatat
Concediul si reevaluarea relatiei parinte-copil
Comunicarea prin limbaj este fundamentul pentru socializare
Comportamentul alimentar este un comportament invatat
Concediul si reevaluarea relatiei parinte-copil
