Atitudinea terapeutului gestaltist

[A.R.T.E]

Cum sa insotesti pe cineva in cerere sau in suferinta?

Autori: Dominique si Amjad Nassim Krischel
Rescris de Dominique KRISCHEL, martie 2006

Fritz Perls, unul dintre creatorii Gestalt terapiei, a afirmat deja la sfarsitul anilor 1960, in maniera provocatoare care il caracteriza: „Terapia gestalt este mult prea buna pentru a o lasa doar bolnavilor; gestalt terapia este totodata o arta de a trai!”
Dupa 15 ani in care Amjad si cu mine am lucrat in consiliere terapeutica, suntem convinsi ca ceea ce contribuie la multumirea pacientilor nostrii si la a-i face sa evolueze este atitudinea gestalt terapeutului.

Se subintelege ca aceasta atitudine personala nu poate exista fara o formare solida teoretica si practica in psihologie generala, psihopatologie, alaturata unui lung demers terapeutic personal cu scopul de „a indeparta propiile noastre fantome din fata portii noastre”, si sprijinita de o supervizare didactica constanta.

Spre deosebire de terapiile analitice unde psihoterapeutul ramane neutru, partial sau in totalitate silentios, in gestalt se vorbeste de „implicarea controlata” a terapeutului: ceea ce inseamna ca terapeutul gestaltist vorbeste, se implica, este afectuos, sau uneori chiar combate fara a fi vreodata acolo pentru sine, ci pentru celalalt, care este diferit de mine, pacientul, dar in serviciul caruia se pune terapeutul.

Terapeutul trebuie sa fie capabil sa fie apropiat, empatic, sa isi manifeste trairile.... FARA a fi PREA MULT implicat, altfel el/ea risca sa fie „aspirat(a) in patologia sau istoria pacientului meu!” sau PREA PUTIN si atunci psihicul nu mai este decat o oglinda mai mult sau mai putin binevoitoare deci „silentioasa si neutra” atat de draga terapiilor de inspiratie psihanalitica si a convingerii ca „intelegerea rezolva problema!”

Intelegerea si identificarea reprezinta primele 2 etape din rezolvarea unei probleme, insa cabinetele noastre sunt pline de clienti care stiu cum sa explice detaliat de ce sunt astfel dar care nu reusesc sa functioneze altfel (mai sanatos si adaptat – n.t.).
Pentru terapeut, se pune problema de a nu cataloga, de a nu fi perturbat de cultura, etnia, principiile morale, religia lor, spiritualitatea, de diferite forme de sexualitate... pe scurt la toate formele posibile de a trai si de a crede despre pacientii nostrii si mai ales de a nu ne proteja propriile convingeri sau propriile cadre de referinta, ceea ce este mai usor de realizat la nivel verbale insa mai dificil in dacrul comportamentului non- verbal: gesturi si mimici.

Singura modalitate adecvata a acestei insotiri terapeutice prin gestalt este de a verifica constant ca ceea ce clientul pune in loc il face sa se simta bine SI in rezonanta cu sine si cu anturajului sau familial, profesional, afectiv.
Acest lucru pare atat de simplu cand acest concept este enuntat in educatie dar chiar si asa este dificil de a dobandit. Il exersam in sesiuni de invatare practica a meseriei («practicum”) iar ca viitor terapeut ma intreb daca am lucrat destul cu mine ? Sunt suficient de vindecat de istoria mea personala? (ca profesionist aceasta munca nu se termina niciodata, este vorba aici de a ne goli si de a ne vindeca principalele fantome din istoria noastra).

Ce este ceea ce sunt pe punctul de a nu vedea? (D.Krischel il numeste „unghiul mort” ca la masina cand vehiculul care este cel mai aproape de noi este cel pe care nu l-am vazut sau <nu am vrut sa il vedem>... )
Cum sa ajuti pe cineva intr-o problema care ma socheaza sau pe care nu am rezolvat-o?
Cum sa insotesc pe cineva intr-o «harta a lumii” care imi este complet straina sau chiar «martiana”?

Este un fapt obisnuit de a se insista pe un punct din terapie cu un client, de a munci sub supervizare si de a descoperi in cele 3 saptamani care urmeaza ca problema s-a rezolvat in paralel cu timpul de supervizare dedicat situatiei clientului respectiv.
Incepand din acel moment, ceilalti clienti vin sa lucreze exact pe acest subiect specific ca si cum ar fi prevazut ca a devenit «inteligibil”, deci accesibil psihicului lor...

Perls spunea: „Terapia se realizeaza astfel incat sa permita clientului sa isi rezolve problemele azi, maine sau mai tarziu (cand acesta este pregatit – n.t.), dandu-i instrumentul autonomiei interne, abilitatea de a gasi in interiorul sau resursele necesare in toate circumstantele.”
Pentru acest lucru clientul trebuie sa aiba intodeauna acces la raporturile cu el insusi si cu problemele sale, sa aiba in prezent toate mijloacele la dispozitia sa, chiar in acest minut.
Devenind in fiecare clipa cu adevarat constient (aware) de sine insusi si de faptele sale – la nivel de fantezie, verbal si fizic – va putea sa vada care sunt dificultatile sale actuale si se angajeaza sa le depaseasca aici si acum.
Fiecare problema rezolvata faciliteaza solutionarea urmatoarei prin consolidarea autonomiei sale interne.

In aceeasi directie, clientul se va concentra pe mostenirea problemelor sale din trecut nerezolvate, deoarece ele cauzeaza inevitabil dificultati in prezent; acestea reies pe parcursul terapiei sub diverse deghizari: disociatii, ticuri nervoase, fantasme...
Nu trebuie uitat ca aceste ramasite ale trecutului sunt mai ales probleme actuale care inhiba participarea totala in prezent.”
( notitele de D.Krischel )

Ca terapeuti gestaltisti ramanem foarte aproape de metoda de lucru a lui Fritz Perls, cu alte cuvinte un mod unde privilegiem exprimarea emotiilor adesea cu ajutorul psihodramei, punerea in situatie, experimentarea de noi invatari.
Atunci cand se ajunge in situatia cand clientul intampina dificultati de a vorbi sau, din contra, vorbeste prea mult „in mintea sa”, apeamt la alti vectori de exprimare cum ar fi un flip- chart, simbolizarea printr-un obiect, desenul, argila... sau i se cere sa vina cu mijlocul favorit de exprimare: un tablou daca este pictor, un text daca scrie un jurnal intim...

Pentru povestile foarte incalcite, apelam in plus la psihogenealogie (sub toate formele sale cele mai dinamice) altfel spus desenam arborele nostru genealogic prin repetitia unor fapte tulburatoare: repetitia boliilor, decese la aceeasi varsta, accidente, nume de copii, destine grele cum ar fi violuri, asasinate, crime.. traume care au generat rusine si care au devenit secrete de familie.
Acest lucru se poate face, prin desenarea arborelui genealogic, nu in povestirea ( = este vorba atunci de genograma ) sau in trupul reincarnat prin tehnici de psihodrama sau de constelatii familiale.

In toate tehnicile, munca psihoterapeutica nu este de a intelege cu adevarat DE CE – ul, ceea ce ar fi o atitudine non- gestaltista, ci CUM aceasta trauma vine si revine ca «un disc zgariat” de care clientul este adesea constient dar in care se zbate, se epuizeaza si nu reuseste sa faca altfel...

Terapia Gestalt este o terapie SI o arta de a trai in care nu imi modific istoria dar reusesc sa schimb relatia cu istoria mea si prin intermediul careia invat sa imi dezvolt calitati si intrumente pentru a-mi dezvolta autonomia.
Am evacuat, cicatrizat vechiile mele fantome, stiu ce sa pun in schimb pentru a manageria noile directii sau teste pe care viata mi le va aduce, astfel imi dezvolt potentialurile si creativitatea, sunt stapanul vietii mele...
Am devenit responsabil si nu mai sunt vinovat, proactiv si nu mai indur propriul meu pesimism...

Traducere si adaptare: Alina Alexandru, Tatiana Benchea, Mihai Albu

Asociatia Romana de Terapii Expresive