Prima zi la gradinita, sau inca putin acasa?

[Liana Ioana Nica]

Tu mami, tu tati, sunteti pregatiti? Nici eu...
Stie oare cineva mai bine decat mami, dupa ce a stat cu puiul ei un an, sau mai mult, cat poate fi de greu sa te desparti de acesta, fie si episodic - numai pentru cateva ore? Cate intrebari, cate indoieli si temeri se nasc in sufletul ei, odata cu certitudinea ca a venit timpul ca micutul sa plece de acasa?

Si pentru noi adultii, plecarea pe un drum nou, cu obiecte, locuri si fiinte necunoscute, poate reprezenta, daca nu un stres major, o incercare, o schimbare pentru care trebuie sa ne pregatim indelung, cu siguranta. Poate fi ea oare, mai usoara pentru pustiul tau de numai 3 ani...sau 2...sau unu?

Prima zi la gradinita este, poate pentru multi pitici, prima mare evadare din triunghiul parental: mama-tata-copilul. La aceasta varsta frageda, noul, necunoscutul, creeaza nesiguranta micutului Eu inca nestructurat, mai ales atunci cand nu exista repere si obisnuinte bine cimentate.
Prima zi de gradinita poate fi privita prin ochii lor ca o prima zi intr-o lume cu totul noua, pe care ei nu o doresc. Locurile necunoscute, cerintele oamenilor din jur, lipsa contactului matern securizant, inlocuit uneori chiar de indiferenta, pot provoca spaime invadante pentru cel mic.

Cum puteti sa va pregatiti, sa il pregatiti pentru prima zi de gradinita?
Pentru a avea o adaptare cat mai lina si echilibrata la viata sociala ar fi bine sa incurajezi cat de timpuriu individualizarea copilului, sa te asiguri ca stie cat de mult este iubit, cum sa impartasesti si sa imparti cu celalalt, cum sa asculte si sa comunice, cum sa se joace singur si impreuna cu grupul, cum sa stea fara parinti. Si poate ca nu ar fi rau daca ar sti sa isi foloseasca mainile, corpul, sa vorbeasca bine, sa stie sa se distreze, sa fie interesat si nu speriat de lucruri noi, sa stie cum sa ceara si cum sa foloseasca olita, sa se dezbrace inainte de a merge la olita sau la toaleta, sa traga apa, sa se spele pe maini, sa manance si sa se odihneasca sa...
Dar oare toate acestea nu definesc rolul gradinitei? In mare parte da, insa, ar fi bine sa stii ca adaptarea copilului tau depinde si este mult influentata de procentul in care aceste deprinderi fundamentale sunt insusite sau nu.

Poti sa ii diminuezi mult stresul schimbarii, ingrijindu-te sa ii faci o pregatire treptata. Insa, cu cat lipsa achizitiilor copilului este mai mare, cu atat regresia in varsta provocata de stresul schimbarii este si ea mai mare. Brusc, pare ca prima zi de gradinita, il arunca inapoi in scutece, pare ca nici nu mai stie sa manance cu lingurita. Olita nici macar nu vrea sa o mai vada, face pipi imbracat, refuza sa fie imbracat, se agata de usa inainte sa pleci cu el spre gradi, plange in hohote si nici macar sarutarile si imbratisarile tale nu-l mai linistesc. Daca pana ieri copilul tau era pe drumul dobandirii independentei iar astazi parca a dat inapoi, nu te ingrijora, o regresie usoara e firesca, el incearca sa faca fata anxietatii de separare. Sustine-l, fii rabdatoare cu el si nu lasa regresia sa ia proportii.

Pregatirea e un lung proces de invatare.
E bine sa stii ca la aceasta varsta frageda, invatarea este jocul si jocul este invatare. Pentru a-ti atinge scopul, si copilul sa ajunga sa invete firesc, este important sa faca ce vrea, ce ii place, ce-l intereseaza, tu doar sa-l sustii si sa-l insotesti. Sa se joace este activitatea normala, fireasca la aceasta varsta, iar parintele si mai apoi gradinita observa si mijlocesc, motiveaza si dezvolta abilitatea de a se juca, pentru ca ea, mai tarziu, sa se transforme in deprindere si trecerea la stadiul urmator de dezvoltare sa aiba loc lin si fara recaderi (regresii la un stadiu de dezvoltare inferior) prelungite.

Ce poti face concret?
Treptat si nu brusc, incearca sa il obisnuiesti cu cat mai multe lucruri, cu cat mai multi oameni si copii, cu cat mai multe spatii, chiar si cu lipsa ta temporara, iar prima zi de gradinita sa fie o schimbare ceva mai mare, dar plina de surprize placute si amuzament. Ai grija sa nu exagerezi si incearca sa o inscrii in firescul cotidian al vizitelor la vecini sau la prieteni, al iesirilor in parc sau la cumparaturi. Arata-i ca si alti copii o fac si, daca ai ocazia, faceti o vizita la gradinita unde merge varul, sau copilul prietenei tale, sau chiar la gradinita aleasa de tine. Vizita sa ii permita copilului sa se familiarizeze cu noul spatiu, cu personalul si cu educatoarea. Nu va prelungiti sederea mai mult de 15-20 min, altfel existand riscul ca micutul sa creada ca gradinita este un loc unde se va juca cu mama.

De cate ori ai ocazia, invata-ti copilul sa fie generos (in parc sau la locul de joaca), sa imparta si sa isi astepte randul pana cand se elibereaza un leagan de exemplu, sa rezolve o problema de ambitie si sa evite disputa prin negociere (,,iti dau masinuta mea, daca imi dai in schimb trotineta ta”), invata-l cand e momentul potrivit sa astepte si jucati-va cu el: ,,acum arunc eu mingea, apoi tati si apoi tu”, si asa o sa ii fie mai usor apoi sa astepte sa te intorci, sa il iei dupa prima lui zi de gradinita.

Tu, mami, poti face ca aceasta prima zi de gradinita sa fie cat mai frumoasa si acomodarea copilului tau sa fie cat mai dulce si fara urmari dramatice. Ar fi bine ca in primul rand tu, mami, sa fii hotarata si pregatita. Daca nu te poti dezlipi de puiul tau si stai cu el plangand in brate zeci de minute, daca tu, mami, nu poti iesi din gradinita fara sa te intorci de zece ori, daca dai de multe ori telefon intreband personalul sau educatoarea daca mai plange, daca nu pleci linistita, atunci cum crezi ca poate el sa fie linistit???

Pentru ca aceasta desprindere a micutului tau de tine sa fie cat mai usoara, incearca sa o faci asa cum simte el ca e mai bine: cu plusul sau cu masinuta preferata, cu o esarfa care sa ii aminteasca de tine, sau poate e mai linistit daca il conduci pana la clasa, sau daca te pupa si te imbratiseaza de trei ori, daca iti face bezele de la geam sau cine stie ...
Dar cred ca nici unui copil nu-i place sa fie mintit, pacalit sau amagit: ,,mami pleaca acum pana la masina si vine repede” ... ,,daca nu mai plangi, diseara iti iau o masinuta”, iar atunci cand copilul e cu spatele, tu sa pleci fara sa-i spui.
Sa nu crezi ca nu mai plange daca nu te vede cand pleci, ba din contra, anxietatea resimtita cand dispari fara sa il avertizezi si teama de abandon pe care i-o poate provoca ,,fuga“ ta pot lasa urme adanci in psihicul lui.

Nici nu vreau sa ma gandesc ce simte un copil de unul, doi sau trei anisori, care, aflat in prima zi de gradinita sau in zilele de acomodare, isi aude mama/tatal (exasperati de plansetele interminabile si sfasietoare, grabiti sa ajunga la sedinta lunara sau tematori de vreo intarziere in trafic) spunand: ,,daca mai plangi si nu te potolesti acum, te las aici si nu mai vin sa te iau!!!” Tu poti?
Incearca mai bine sa ii vorbesti despre cate jucarii minunate il asteapta, ce frumos o sa se joace cu copiii, cate lucruri frumoase o sa i se intample, si nu uita sa ii reamintesti si sa il reasiguri ca il iubesti si ca ai sa te intorci mai tarziu si impreuna va veti intoarce acasa. Nu uita, cand te intorci, lauda-l si multumeste-i pentru ca a avut atata rabdare sa te astepte.

Poti sa comunici personalului gradinitei tot ce crezi ca este important de stiut: ce mananca, ce il supara, ce il linisteste, cum adoarme, astfel incat, impreuna sa realizati un program individualizat, personalizat de adaptare al copilului tau. Nu prelungi inutil momentul despartirii, chiar daca iti e greu sa il vezi plangand, si retine ca, dupa ce tu pleci, el se linisteste in cateva minute.

Oricum o vei face, incearca sa nu iti lasi anxietatile simtite de copil, le va percepe imediat. El este extrem de sensibil la emotile, la mimica si la limbajul corpului tau, si nu cred ca vrei ca micutul sa internalizeze nervozitatea ta.
Si retine: cu cat esti mai linistita si hotarata, cu cat reusesti sa mentii o apropiere pozitiva de gradinita, cu atat cresti sansele ca si lui sa ii fie mai usor in prima zi de gradinita.

Articol realizat de Liana-Ioana Nica, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie Nica Liana Ioana