Anii copilariei joaca un rol fundamental in dezvoltarea personalitatii si comportamentului. Sunt foarte importanti pentru a pune bazele unei cunoasteri de sine adecvate. Copiii preiau ceea ce transmit parintii de multe ori inconstient: valori, credinte, comportamente. Ei absorb ca un burete dispozitia emotionala de acasa: priviri, gesturi, replici, tonalitati ale cuvintelor.
Atat timp cat acestia se poarta “cum trebuie”, familia nu intervine in mod explicit in dirijarea unui “mod de a fi”al copilului. Punem accent pe un comportament dezirabil in societate, pe dezvoltarea cunostintelor si a inteligentei, dar suntem mai putin atenti la ceea ce transmitem nonverbal, atitudinal. Si astfel copilul se formeaza adaugand la propria structura de personalitate in curs de formare asteptarile noastre, proiectiile si sentimentele noastre.
Dar cine este el?....copilul nostru? Ce se dezvolta acolo, nestiut de noi, in interiorul sau? Cat de sigur pe el este? A avut ocazia sa descopere ce poate? Sau am sarit noi in ajutor rapid, fara a-l lasa sa incerce?
Grupurile de dezvoltare personala pentru copii vin in sprijinul parintilor in incercarea de a-si cunoaste copiii si altfel. In cadrul acestor grupuri, neavand asteptari de la copii pe linia performantei sau a anumitor rezultate se creeaza mediul propice pentru evidentierea structurii lor afective, a rezonantei lor emotionale. Putem vedea ceea ce au preluat si unde e bine sa intervenim in educatia lui. Intr-un cadru bazat pe intelegere, suport emotional sunt dizolvate blocajele si tensiunile interioare, este stimulata prietenia, afirmarea de sine si increderea in propria persoana.
Astfel, “in vitro” se previn sau se rezolva probleme care e posibil sa isi faca aparitia mai tarziu in dezvoltarea lor “in vivo”.
Atat pentru copii, cat si pentru noi ca adulti este important sa ne simtim iubiti si acceptati de cei din jur fara a ne simti judecati sau etichetati.
In cadrul grupurilor de dezvoltare personala copiii invata ca fiecare e diferit si invata sa-i accepte pe cei din jur asa cum sunt ei…diferiti de el. Fiecare e unic si vrea sa creasca, sa se joace, sa reuseasca, sa-si dovedeasca capacitatea. Acestea merg “mana-n mana” cu increderea in fortele proprii bazata pe o constiinta de sine crescuta, pe o adecvata imagine despre sine, impletite cu o stare emotionala pozitiva.
Copiii invata ca toate sentimentele sunt normale: furia, teama, tristetea, dezmagirea etc, si ca gestionarea lor ii va ajuta in ceea ce-si propun sa faca si in relatiile cu ceilalti. “Exercitiile psihologice” transpuse in joc, dans, desen, muzica si povesti creeaza premise pentru autonomie si dezvoltare personala.
Dezvoltarea personala…. O moda sau o necesitate?
Ramane ca fiecare sa-si dea raspunsul la acesta intrebare si sa faca ce crede si ce simte ca este mai bine pentru copilul sau.
Articol realizat de Nicoleta Manea, psiholog
Cabinet Individual de Psihologia - Nicoleta Manea