Am sa incep, contraintuitiv poate, sa fac apel la argumentele unor oameni aflati realmente in suferinta, pe care i-as fi putut ajuta, si pe care i-am privit - neputincioasa, cu o mare durere in suflet si compasiune - cum se scufunda incet si sigur, in nisipurile miscatoare ale propriilor vieti. Unii dintre ei revin asupra ideilor de mai jos doar si numai doar dupa ce le ajunge cutitul la os si li se taie repiratia de durere. E si asta o optiune...nu zic. Caci oamenii, aflati in agonia durerii au suficient de mult aplomb ca sa se miste din Iadul disperarii.
Da' zic si eu ca medicul: Nu-i mai bine sa previi decat sa tratezi? Iar daca tot tratezi, nu-i mai bine sa o faci intr-o faza incipienta, cand succesul e mai probabil decat atunci cand este prea tarziu?
Atitudinile romanilor cu privire la subiectul ''Mersul la Psiholog'' se circumscriu paletei expuse mai jos. O pot da si pe seama comunismului care a pus atatia amar de ani intr-un con de umbra Psihologia. In fond, cui ii trebuia oameni constienti si liberi intr-un regim totalitar? Dar sa nu va mire faptul ca majoritatea extraselor din conversatiile de mai jos provin din interactiunea cu oameni tineri si bine educati, cititi, cu facultati, masterate, doctorate, cariere de suces la purtator, bani, si cate si mai cate...
Departe de a avea pretentia de a acoperi toata paleta de argumente, voi ilustra doar cateva:
• Si ce? Omenirea nu a existat bine-merci si inaintea psihologilor? Oamenii nu si-au rezolvat problemele? Ei, bine, cum au facut?
• Eu nu sunt nebun! De ce as avea nevoie de un psiholog? Numai aia nebuni se duc la psiholog!
• Lasa, ca problemele mele sunt mofturi. Sunt altele mai grave pe lumea asta. Uita-te la foametea din Somalia, uita-te la femeile cu ochii invinetiti acas' de barbatii lor, uita-te la aia care se lupta cu cancerul... Problemele mele nu sunt grave...
• Ma descurc cu problemele mele si asa, m-am invatat sa convietuiesc cumva cu ele. Deja...cred ca legam o 'amicitie'..ceva...
• Am nevoie, stiu, dar e scump domnle, scuuump! Din salariul meu de-abia le gestionez p-astea de zi cu zi. Sa ma duc la psiholog e un moft costisitor. Eventual - daca-mi mai raman niste bani - mai degraba i-as da pe un gadget nou sau pe o vacanta la mare, macar sa ma bucur si eu un pic...si-mi mai trece...
• Sunt blestemat! Dau din lac in put cu femeile. Au luat-o razna si sunt pline de pretentii!
• Toti barbatii sunt niste porci. Nu vezi unul mai rasarit! Vor doar niste mamici si-atat. Vrei sa spui ca am si eu o alegere? Ma indoiesc!
• Adolescenta e o boala nervoasa. Nu ma mai inteleg cu fi-miu. S-a apucat de niste prostii...nu vrei sa stii. Vremurile, societatea, libertinajul, gasca...nu mai ajung la sufletul lui. Ma gandesc serios sa-l aduc la psiholog. Ce? Nu pe el? Pe mine? Dar eu cu ce am gresit, ca i-am dat de toate...
• Vrei sa spui ca pot sa-mi reconfigurez viata? Cum? Nu vezi in ce lume traim? N-am unde ma duce, n-am ce sa fac. Nu pot alege decat raul cel mai suportabil pentru mine...
• Si ce sa fac? Sa stau intins pe canapea sa spun baliverne despre copilaria mea in timp ce tu te faci ca ma asculti si dupa aia sa plec la fel de nelamurit si cu problemele nerezolvate ca inainte? Asa am vazut eu prin filmele americane ca se intampla.
• N-am nevoie de psiholog. Cu ce sa ma ajute? Am nevoie de o MINUNE! Ce sa faca psihologul? Sa-mi deschida o linie de credit? Sa-mi schimbe nevasta si copiii? Sa-mi transforme angajatii intr-unii model?
• Da-mi si mie un exemplu de om care e mai fericit ca s-a dus la psiholog. Mai bine ies in oras, ma pun in cap cu o sticla de whisky si uit de probleme. Terapia Johnie Walker e la fel de eficienta ca si mersul la psiholog. Jur! Ce daca ciroza bate la usa? Doar n-oi trai cat Tutankamon!
• N-am nevoie de psiholog! O sa ma bucur de viata mea in viitor, nu acum. Cand imi voi gasi un alt loc de munca, o femeie destoinica care sa-mi tranteasca 2-3 copii si...o casa, o sa fiu mai fericit. Pana atunci...
• Si daca ma duc la psiholog si-mi dau seama ca nu sunt in relatia care trebuie...ce fac? Plec din casnicie cu doi copii dupa mine? Unde sa ma duc? Sunt prinsa in capcana. Cu ce sa ma ajute psihologul?
Am sa ma opresc aici si va invit pe voi sa completati. Repertoriul e larg si sunt convinsa ca va puteti inspira la tot pasul.
Nu spun mersul la psiholog e o solutie pentru toata lumea. Ci doar pentru cei care se pot lasa sprijiniti de un om cu dragoste pentru profesie si cu respect profund fata de conditia umana.
E bun de ceva mersul la psiholog?
Ignorance is bliss...Sau nu?