Cu totii ne amintim faptul ca bunicii sau parintii nostri ne spuneau sa stam cuminti si sa nu mai gesticulam "aiurea", iar invatatoarea ne punea sa stam cu mainile la spate in clasa.
Acest lucru nu este unul tocmai util, deoarece gesticularea in timp ce vorbim ne ajuta sa eliberam alte resurse cognitive si deci sa fim mai relaxati, resurse pe care creierul nostru le poate utiliza intr-o exprimare mai corecta a discursului nostru.
Astfel, tratarea informatiei este facilitata, iar efortul depus este redus, asa ca avem acces la alte cuvinte datorita activarii si altor tipuri de memorie, alta decat cea verbala, iar acest fapt favorizeaza procesul vorbirii.
Creierul nostru parcurge trei etape pentru a produce exprimarea verbala: mai intai conceptualizeaza mesajul pe care dorim sa-l transmitem in informatie preverbala, apoi din conceptele neformulate lingvistic se articuleaza propozitii, iar in ultima etapa, propozitia este verbalizata. Gesturile merg paralel cu aceste etape si exista inca dinainte de a fi verbalizat un gand. Intr-adevar, ele functioneaza chiar fara ca noi sa spunem nimic, ajutandu-ne sa descoperim detalii despre natura discutiei ce va urma.
Si, pentru ca tot suntem in era digitala, ca sa putem intelege mai bine rolul gesturilor in timp ce vorbim, putem face o analogie cu momentul cand adaugam o placa de memorie unui calculator, ajutand astfel aplicatiile sa ruleze mult mai bine, in special in modul multitask.
Astfel, gesticularea in timp ce vorbim da un plus de semnificatie celor comunicate verbal, iar participantii la discutie se simt mult mai bine. E ca si cum am crea ceva cu propriile maini, facandu-ne mult mai bine intelesi.
Cu totii am jucat mima, un joc interesant in care gesturile pe care partenerul de joc le face trebuie ghicite, acest lucru exemplifica cel mai bine ce inseamna a descifra ceea ce o alta persoana exprima doar prin gesturi. Imaginea gesturilor este mult mai bine inteleasa si procesata de catre creier. Creierul poate fi comparat cu doua calculatoare interconectate. Emisfera stanga este cea care se ocupa de exprimarea verbala, iar emisfera dreapta a creierului are rolul de a interpreta imagini. Cand folosim gesturi in exprimare, usuram activitatea emisferei responsabile cu vorbirea, deoarece o mare parte din activitatea de descifrare este preluata de emisfera dreapta.
Intre gest si cuvant exista o conexiune bine sincronizata, iar atunci cand observam discordante, comunicarea cu ceilalti poate fi afectata. Acestea sunt de obicei simptomele unei probleme mentale. Astfel, persoanele afazice, care si-au pierdut capacitatea totala sau partiala de a comunica verbal sau prin cuvinte scrise, sunt persoanele care nu reusesc sa-i inteleaga pe ceilalti si nu reusesc nici sa descifreze gesturile celor din jur.
Exista studii care demonstreaza ca gesturile sunt controlate de aceeasi regiune de creier (emisfera stanga) care controleaza si vorbirea. Prin urmare, comunicarea cu ajutorul gesturilor este un beneficiu la indemana oricui, fiind imbunatatita atat calitatea discursului, suntem intelesi mai usor, iar in acelasi timp oferim creierului ragazul de a pune in practica si alte resurse, in afara de cele destinate comunicarii verbale.
Articol realizat de Gabriela Cristea, psiholog
Alte subiecte postate de Gabriela Cristea
Identitatea sexuala
Invatarea rolurilor de gen prin educatie
Identitatea sexuala
Invatarea rolurilor de gen prin educatie
