Balbaiala, recomandari pentru parinti

[Alexandra Rogozea]

Ce este balbaiala?
Balbaiala sau balbismul este o tulburare de ritm si fluenta a vorbirii care se manifesta prin:
- repetarea involuntara a unor sunete, silabe sau cuvinte;
- prelungirea unor sunete;
- tensiune si incordare la nivelul gurii, ochilor, corpului;
- efort de emisie a cuvintelor;
- numar mare de pauze, opriri, blocari in vorbire;
- dificultati mentinere a continuitatii suflului respirator si a vocii pe parcursul comunicarii: respiratie neregulata, vorbire in rafale, izbucniri;
- substituiri de cuvinte, prin evitarea cuvintelor mai greu de pronuntat;
- prezenta sunetelor parazite;
- ridicarea tonului la unele cuvinte;
- tremur al buzelor sau al altor parti ale corpului;
- evitarea situatiilor de comunicare.

Cauzele balbaielii
Etiologia balbaielii nu este pe deplin elucidata si exista mai multe teorii explicative. In randul specialistilor exista insa consensul ca aceasta tulburare de limbaj este determinata de actiunea unui complex de factori deosebit de variati si dificil de stabilit in fiecare caz in parte. Printre posibilele cauze se numara:
- o fragilitate a sistemului nervos ce predispune la dezvoltarea balbaielii;
- antecedente familiale;
- intarzieri in dezvoltarea psihica generala;
- intarzieri in dezvoltarea limbajului;
- fortarea unui copil stangaci sa scrie cu mana dreapta;
- tendinta de a incorda muschii corzilor vocale in conditii de stres (spre deosebire de cei mai multi oameni care isi incordeaza bratele, abdomenul, muschii fetei) – dupa Martin Schwartz Stutter no more;
- experientele percepute de copil ca fiind traumatizante (este semnificativ cum traieste copilul o anumita situatie; din perspectiva unui adult aceeasi situatie ar putea fi cel mult stresanta sau neplacuta);
- tensiuni provocate de practici educationale necorespunzatoare;
- conflicte familiale intretinute o perioada lunga de timp.

Cand apare balbaiala?
Balbaiala apare cel mai adesea intre 2 si 5-6 ani. Ea nu se manifesta de la primele cuvinte emise de copil. La multi copii apare de indata ce incep sa combine cuvintele pentru a construi scurte propozitii.

Cum se poate recupera balbaiala?
Cercetarile arata ca aproximativ trei sferturi dintre copiii care se balbaie in perioada prescolara, depasesc balbismul spontan, fara o interventie de specialitate. Exista insa si copii la care balbaiala se agraveaza si se cronicizeaza. De regula, daca un copil de peste 5 ani se balbaie de 1 an de zile, atunci este putin probabil ca el sa redevina fluent fara interventia logopedului.

Nu exista un instrument de evaluare pe baza caruia sa se poata aprecia daca un copil va depasi sau nu spontan balbaiala. De aceea se recomanda interventia de specialitate prompta pentru a preveni o eventuala cronicizare a balbaielii. O data ce simptomele apar, balbaiala are o evolutie rapida, complicata mai ales de aparitia sentimentelor de inferioritate, neputinta, neacceptare.

Desi nu se cunosc suficient de bine cauzele care conduc la aparitia balbaielii, exista metode logopedice eficiente in depasirea disfluentelor verbale.

Recomandari pentru parintii copiilor si adolescentilor care se balbaie
Parintii nu pot fi facuti responsabili de balbaiala copilului si o autoinvinovatire poate doar inrautati situatia. Atitudinea parintilor poate insa influenta evolutia copilului in sensul benefic al ameliorarii sau in sensul negativ, al agravarii simptomelor. Ca sa va sprijiniti copilul sa depaseasca disfluentele verbale, incercati sa:

•Vorbiti rar, calm, respectand pauzele dintre propozitii.

•Evitati sa ii spuneti direct copilului cum sa vorbeasca (Vorbeste mai rar! Nu te mai grabi! Deschide mai mult gura!). Aceste remarci atrag atentia copilului asupra problemei de vorbire si il determina sa o traiasca dramatic, sa se tensioneze, ceea ce conduce la o amplificare a simptomelor balbaielii, si nu la o depasire a acestora.

•Atunci cand copilul intampina o dificultate mai mare in a emite un cuvant anume si se simte in mod evident deosebit de frustrat din aceasta cauza, nu-l lasati sa se chinuie singur. Puteti sa ii spuneti pe un ton cald: Hai sa zicem impreuna cuvantul acesta buclucas! Pronuntati-l rar, in cor cu copilul.

•In zilele in care copilul se balbaie mai mult, nu-l obligati sa converseze. Acest lucru ii va atrage atentia asupra dificultatilor sale si ii poate intari teama de vorbire si comportamentul secundar de evitare si autoizolare. Puneti-i preponderent intrebari inchise, la care poate da raspunsuri scurte: ”Ai fost la teatru?”, ”Ti-a placut salata?”

•Cel mai nociv pentru copil este sa fie certat, pedepsit sau ironizat din cauza vorbirii sale disfluente. Parintii trebuie sa evite ei insisi astfel de atitudini si sa reprezinte un model pozitiv si pentru fratii copilului, bunici, verisori etc. Daca este necesar, parintii le pot explica fratilor copilului care se balbaie ca fiecare om este special si diferit de alti oameni: avem infatisari diferite, voci diferite, talente diferite, moduri de a vorbi diferite, iar lumea este mai interesanta asa.

•Incercati sa raspundeti rar si calm copilului, chiar si atunci cand va grabiti. Daca totusi situatia nu va permite acest lucru, promiteti-i copilului ca va veti face timp mai tarziu sa-l ascultati.

•Pastrati aceeasi atitudine fata de el si in momentele in care se balbaie si in cele in care vorbeste fluent. Aceasta atitudine de acceptare combate amplificarea temerilor copilului fata de vorbire in general. In felul acesta, nu este nici intarit un posibil mod inadecvat de a cere atentie.

•Invatati-l sa-si astepte randul atunci cand comunica cu cineva, sa alterneze momentele de ascultare a interlocutorului cu cele de comunicare a propriilor idei, nevoi, puncte de vedere. Astfel, nu intrerupeti copilul si nu acceptati frecvent sa fiti intrerupti de el. Nu-l grabiti sa-si comunice mesajul. In discutia cu copilul, incercati sa faceti comunicari scurte, permitandu-i in acest fel copilului o participare la discutie ce nu implica frustrarea unei asteptari prelungite.

•Purtati cu copilul discutii despre subiecte care il intereseasa si ii fac placere. Puteti sa il mangaiati si sa ii zambiti in timp ce ii vorbiti. Copilul isi va reprezenta vorbirea ca pe un instrument de relationare si de comunicare a nevoilor, intereselor, ideilor sale si ale celorlalti, si mai putin ca pe un instrument de atac si ranire prin ironii, jigniri, certuri, acuze, interogari.

•Stimulati capacitatea copilului de exprimare verbala prin lectura unor carti cu imagini, prin vizite la gradina zoologica, teatru, ateliere de creatie etc cu incurajarea copilului sa isi exprime ulterior impresiile, sa povesteasca experienta unei persoane care nu a participat (prieteni, bunici, vecini).

•Ajutati copilul sa invete sa isi exprime sentimentele, emotiile pozitive si negative. Denumiti pentru el emotia pe care o traieste si ascultati-l, rugati-l sa explice ce i-a provocat aceasta stare. Puteti la inceput sa faceti asta pentru el: ”Inteleg ca te-ai infuriat pentru ca fratele tau ti-a luat jucaria preferata.” Treptat va invata ca trairile lui pot fi exprimate in cuvinte si ca parintii lui sunt interesati de experientele sale.

•Este importanta respectarea orelor de somn si evitarea suprasolicitarii prin activitati excesiv de grele in raport cu varsta copilului.

•Comunicati cu copilul intr-un limbaj adecvat varstei lui. Nu insistati ca el sa pronunte cuvinte dificile (de exemplu: cuvintele ”extraterestru”, ”incetosat”, ”stratificat”, ”condescendenta” pentru un prescolar). Esecul copilului in a le articula corect naste rusine, sentimente de inadecvare.

•Este optim ca parintii sa ajunga la un acord cu privire la stilul educational: un cuplu format dintr-un parinte deosebit de permisiv si unul foarte exigent poate contraria copilul. Acesta va intampina dificultati majore in a intelege regulile de comportament acasa si in societate si va avea o reprezentare confuza despre lume, bine-rau.

Puteti de asemenea reflecta la urmatoarele intrebari legate de posibili factori care mentin balbismul:
•Petreceti suficient timp cu copilul? (Ar putea fi balbaiala un mod de a cere sa i se acorde atentie si timp?)
•Ii aratati frecvent copilului ca il iubiti si ca il apreciati asa cum este el? Il laudati cand se straduieste sa faca ceva, chiar daca nu ii reuseste pe deplin? (Ati petrecut uneori mai mult timp criticandu-va copilul, in loc sa apreciati ceea ce este pozitiv la el? A invatat el ca primeste atentie doar cand face ceva ce ii displace parintelui?)
•In perioada de debut a balbaielii copilului ati trait vreun eveniment deosebit de stresant indiferent daca a fost si copilul direct implicat sau nu?
•In general il ascultati pe copil atunci cand incearca sa va povesteasca ceva? (Sunteti mai frecvent grabit, contra cronometru?)
•Exista rivalitate puternica intre frati?
•Copilul asista frecvent la conflicte familiale?
•I se spune frecvent copilului sa pastreze linistea?
•In mediul familial exista o atmosfera tensionanta, nemultumiri acute fatise sau ascunse, neexprimate?

Articol realizat de Alexandra Lavinia Rogozea, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Rogozea Alexandra Lavinia