Psihoterapia ericksoniana, hipnoterapia ericksoniana

[Burlacu Leni]

Un principiu de baza in psihoterapia dezvoltata de Milton Erickson (dupa care a fost numita orientarea in terapie) este acela ca oamenii au resursele necesare rezolvarii problemelor lor! In acest caz va veti intreba: "de ce mai am nevoie de terapeut?"
Raspunsul este ca in general ori nu este formulata corect problema ori priviti intr-o singura directie ca fiind imaginea solutiei. Asadar, terapeutul va faciliteaza drumul catre dezvoltarea unor alternative de rezolvare a problemei si, deci, o noua formulare a problemei.

”Terapeutul porneste de la principiul ca pacientul, in istoria sa,a facut dovada unei functionari adecvate si eficiente. Prin urmare, terapeutul nu trebuie sa-si propuna sa invete pacientul cum sa se comporte adecvat. Mai degraba, munca terapeututlui este aceea de a ajuta pacientul sa-si deblocheze istoria constructiva adormita. Terapia devine procesul de stimulare a resurselor existente-resurse care au ramas mult timp inchise”(J.Zeig)

Vorbind despre resurse de obicei ni se pare ca suntem plasati undeva in zona optimismului nerealist. Oamenii mi-au spus deseori: “sa visez?“ ori “sa imi spun ca va fi bine cand stiu ca nu e?”. Sigur ca aceste sloganuri pot fi intalnite la tot pasul, insa nu asta este ceea ce reprezinta resursele.
Cand spunem resurse ne referim la capacitatea naturala a oamenilor de a vedea noi solutii la problemele lor. Numai ca accesul catre descoperirea acestor solutii poate sa fie blocat de scheme de gandire disfunctionale, poate chiar scheme imprumutate de la persoane semnificative, de centrarea pe aspectele negative ale problemei sau, cum bine spunea pr. dr. Ion Dafinoiu, “centrarea pe gaura covrigului“, si multe alte moduri prin care nu facem decat sa ne departam de solutia problemei.
La modul simplist, s-ar spune: iata problema, acestea sunt partile negative, ce putem invata de aici si ce putem face. Insa nu e numai atat, exista si acele bariere de care e nevoie sa ne eliberam. Sa vezi resursele nu inseamna sa ignori problema ca si cum n-ar exista ... ci sa vezi ce ramane de facut. Asta e unul din modurile in care psihoterapia devine benefica.

Autor: Burlacu Lenuta, psiholog