Gelozia fratelui mai mare

[CONSTANTA VASILE]

Atunci cand intr-o familie se naste cel de-al doilea copil, poate interveni gelozia fratelui cel mare. Acesta observa ca mama este ocupata mai mult cu bebelusul si astfel va balansa intre doua posibilitati pentru a pastra admiratia familiei: ori se va indentifica cu un sugar, adica va regresa in istoria sa personala, va reveni la obiceiurile pe care le avea cand era mic sau, dimportriva, va progresa si se va identifica cu adultii. Fiecare copil alege varianta sa in functie de foarte multi factori. E firesc ca atunci cand vin o multime de prieteni, rude si cunoscuti si toti se opresc la patutul celui mic, admirandu-l iar pe el nu-l baga mai deloc in seama, sa doreasca sa fie si el mic din nou. De aici pana la a face pipi pe el, a nu mai vrea sa manance, a reincepe sa bea cu biberonul sau a se trezi noaptea plangand nu este decat un pas. El incearca, inconstient, sa "semene" cu cel mic pentru a redobandi iubirea si admiratia celor mari.
Se stie ca un sugar are nevoie de mai multe ingrijiri iar cea mare parte a timpului mama si-o va petrece cu el. Intr-adevar acum este momentul cel mai dificil. Se pune intrebarea, cand mama se duce sa alapteze sugarul, copilul cel mare ce face?
In cazul in care varsta copilului este intre optsprezece luni si cinci ani, acesta va suferi destul de mult. Acesta suferinta o poate exprima in multe moduri, si anume: exista copii care vor si ei sa suga, altii care nu-si lasa mama sa aiba grija de cel mic, de exemplu, facand in acest timp cele mai mari prostii de care sunt capabili. Alti copii spun direct: "tu o/il iubesti mai mult pe surioara mea/fratiorul meu decat pe mine, pentru ca stai mai mult cu ea/el!". Se poate ca din aceste motive sa ajunga chiar sa nu lase bebelusul in pace, sa-l faca sa planga indiferent de ce-i va spune mama.
Este important ca cel mare sa nu se simta dat la o parte, sa fie compensata lipsa de timp a parintilor printr-o mai mare atentie si receptivitate la nevoile si dorintele lui, sa fie ajutat sa doreasca sa fie "cel mare", care stie atatea lucruri, sa deseneze, sa se joace, sa cante etc. In aceasta perioada unii copii pot face progrese mari mai ales in activitatile sportive si artistice. In timpul cat mama alapteaza sugarul sau ii face baie, el poate face o frumoasa pictura cu acuarele adevarate, de care n-a mai avut pana acum, poate merge in parc cu tatal sau pentru a se juca cu mingea impreuna, poate merge la teatru de papusi. Activitatile lui vor fi alese in functie de varsta si aptitudinile pe care le are. Apoi dupa ce bebelusul a adormit, mama va trebui sa gaseasca intotdeauna cateva minute pentru a admira pictura celui mare sau a-l pune sa-i povesteasca cum a fost la teatru. Aceasta e o perioada in care cel mare castiga mai multa libertate si autonomie. Castigarea libertatii si autonomiei il fac sa aiba incredere in el si in parintii lui, va dori sa le arate ca el este "mai mare". Se stie ca atat in relatia parinti-copii cat si in orice relatie ingredientul de baza este iubirea. In acest sens este important ca intodeauna sa i se spuna ca este iubit si sa i se arate acest lucru.

Autor: Constanta Vasile
Psiholog clinician/Consilier analitic

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

Copilul tau e rasfatat?!
Influenta ierarhiei dintre frati asupra relatiilor interpersonale
Episodul Depresiv
Cauza infarctului miocardic se afla in creier.
Procesul de Imbatranire