Cum sa ii spui copilului despre divort?

[Diana Ioanes]

Atunci cand neintelegerile intr-un cuplu ating cote alarmante, cand lipsa comunicarii devine tot mai apasatoare sau cand apar acte de agresiune verbala si fizica, divortul pare cea mai inteleapta solutie. Totusi inainte de a lua aceasta decizie exista posibilitatea ca cei doi parteneri sa apeleze la o terapie de cuplu ca o incercare de imbunatatire ("salvare") a relatiei.

In cazul in care ati decis ca nu se mai poate si v-ati hotarat sa divortati va trebui sa incercati sa-i explicati copilului - intr-un limbaj accesibil varstei sale motivele pentru care ati hotarat sa va despartiti de partener. Totodata ar fi de dorit sa va reasigurati copilul de dragostea parintilor. Ar fi bine daca ambii parinti ar face asta, spunand-i ca va ramane in continuare copilul lor, chiar daca mama si tatal sau se despart.

Un divort afecteaza nu doar pe cei doi parteneri, ci si pe copiii acelui cuplu. Intrucat copilul resimte oricum tensiunile dintre parinti si apare riscul sa le dea o interpretare eronata, autoacuzatoare, este de dorit ca parintii sa stea de vorba cu el, sa-i explice ca ei nu se mai inteleg, ca se vor desparti si sa-l asigure totodata pe copil de iubirea lor.

Trebuie sa incercati sa-i spuneti adevarul si anume sa-i explicati motivul pentru care divortati si sa incercati sa il faceti sa inteleaga ca nu el este motivul neintelegerilor dintre dumneavoastra si sot – asta pentru ca adeseori copiii au tendinta sa se invinovateasca pentru lucrurile care merg prost in familia lor; exista cazuri in care copilul spune "tata bea pentru ca eu sunt un copil rau".

Ar fi recomandat ca dupa divort, parintii sa nu se foloseasca de copii pentru a afla vesti despre partener, despre cum ii merge, daca are pe altcineva etc. Sa incerce sa nu il vorbeasca de rau pe celalalt parinte in fata copilului, pentru ca parintele absent este important in modelarea copilului ca personalitate - pentru un baiat tatal reprezinta modelul masculin in formarea sa ca barbat, iar mama constituie modelul, mai mult sau mai putin constient, atunci cand isi va alege partenera de viata; la fel stau lucrurile si pentru fata. Totodata parintii sa incerce sa evite compararea copilului, in unele aspecte mai putin dezirabile, cu fostul partener, de genul "semeni cu taica-tau" sau "esti ca maica-ta" .

Exista situatii cand copilul devine confidentul unuia din parinti, parintele exprimandu-si toate suferintele in fata copilului, ceea ce duce la o incarcare a copilului cu probleme care depasesc varsta lui, sfera preocuparilor sale, astfel, copilul maturizandu-se prea repede si ajunge sa devina un fel de psiholog pentru parintele suferind. Sau exista tendinta ca mama sa incerce sa preia si rolul de mama si pe cel de tata pentru acel copil, sa-l inlature pe tatal din viata copilului; ar fi de dorit ca mama sa ramana doar mama, iar rolul de tata sa fie dat tatalui copilului.

De aceea este bine ca dupa divort, acolo unde este posibil, tatal sa pastreze legatura cu copilul si sa desfasoare activitati comune (iesiri in parc, la spectacole, excursii), iar uneori ambii parinti sa petreaca impreuna cu copilul lor un timp comun.

Articol realizat de Diana Ioanes, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Ioanes Diana