IUBIREA

[CONSTANTA VASILE]

Am visat ca ea ma tinea cumva, strans in bratele ei, de amor neatins, necuprins,
Am visat ca am primit darul sarutului, clipei,
Am visat ca in jurul nostru, era o lumina, parca si-acum ma alina,
Am visat vibratia soaptelor, atingerilor, cuvintelor,
Am visat o privire calda, indreptata spre inima mea,
Si am raspuns cu sufletul, cu chemarea continua, cu strigatul din mine,
Am simtit-o cum se lipeste de corpul si de viata mea,
Si m-a coplesit, aceasta contopire a dorintelor, a viselor, a gandurilor,
Am visat roua infinitelor dimineti, cu ea alaturi,
Am visat nemarginite apusuri de soare, cu ea, langa mine,
Am visat atat de frumos?
Chiar si cand a sosit, neasteptat, trezirea, caci era intr-adevar, IUBIREA!

---

Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE

AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA

[raluca79]

[raluca79]

[CONSTANTA VASILE]

Foarte frumos.....mi-a placut mult Yanni! Muzica lui iti invaluie sufletul...........

[prichindelisor]

IN TIMP ÎNVEŢI
După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet, şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe...
că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul
sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ...
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui, arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori, şi învaţă că întradevăr poate suporta, că întradevăr are forţă, că întradevăr e valoros, şi omul învaţă şi învaţă .....
şi cu fiecare zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil
vei ajunge să nu mai vrei să o vezi..

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate faceoricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o
pot face..

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate.

Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat..

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,asta va determina că în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai..

Cu timpul îţi dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
şi acum s-au dus şi nu mai sunt.....

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar din păcate, toate se învaţă doar cu timpul...
(Jorge Luis Borges)

[prichindelisor]

Fiecare persoana are propria imagine a iubirii. Numai atunci cand ajungi la stadiul in care toate ideile despre iubire au disparut, cand iubirea nu mai este o idee ci simplu starea ta de spirit, doar atunci vei stii ca inseamna libertate.
Nancy era la o cafea cu Helen.
Nancy a intrebat:
"De unde stii ca te iubeste sotul tau?"
"Arunca gunoiul in fiecare dimineata"
"Asta nu e iubire. Asta e bun-menaj."
"Sotul imi da toti banii de care am nevoie ca sa cheltui."
"Asta nu e iubire. E generozitate"
"Sotul meu niciodata nu se uita la alte femei."
"Asta nu e iubire. E viziune limitata"

"John deschide usa intotdeauna pentru mine"
"Asta nu e iubire, sunt bunele maniere"

"John ma saruta chiar si dupa ce am mancat usturoi si am bigudiuri in par"

"Asta e iubire!"

[raluca79]

Barbatul si femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.
(de Victor Hugo)