Aceasta se realizează atât la nivelul informaţiei ce urmează a fi transmisă şi la acela al modului de structurare şi codificare a informaţiei reale sau invocate în cadrul mesajului, cât şi la nivelul factorilor implicaţi în sistemele de comunicare ( relee informaţionale, agenţi de influenţă, alte surse de influenţă decât cele implicate în manipularea informaţională etc.); toate aceste elemente coordonate constituie împreună acţiunea de dezinformare, care poate avea un caracter permanent sau sporadic.
Prin dezinformare se inţelege un ansamblu organizat de tehnici şi procedee de prelucrare, prezentare şi transmitere a informaţiilor, cu scopul conştient de a induce în eroare, a provoca derută şi a manipula opiniile şi comportamentele persoanelor, grupurilor şi instituţiilor, în conformitate cu scopurile ascunse ale sursei dezinformării.
H-P. Cathala consideră dezinformarea ca o formă ascunsă de agresiune psihologică, cu caracter subversiv şi destabilizator, având efecte nocive asupra vieţii sociale, în măsura în care adevărul este disimulat şi distorsionat în scopuri partizane sau oculte.
Cele mai frecvente procedee de manipulare informaţională, respectiv de dezinformare, sunt următoarele:
Ascunderea sau selectarea informaţiilor pe criterii de utilitate pentru manipulator, fără nici o legatură cu adevărul obiectiv. Invocarea secretului este una dintre justificările curente ale acestei acţiuni.
Distorsionarea informaţiilor, prin introducerea unor elemente parazite, scoaterea din context, schimbarea ordinii corespunzătoare desfăşurării reale a evenimentelor la care se referă, asocierea cu evenimente sau fapte care nu au legătură cu tema comunicării, amestecarea informaţiilor cu comentariul etc.
Deformarea proporţiilor, prin acordarea unor ponderi arbitrare diferitelor unităţi informaţionale, fără legătură cu importanţa lor reală, prin repetiţii, sublinieri, extinderea spaţiului acordat prezentării informaţiilor considerate convenabile, în defavoarea celor considerate incomode sau inutile scopului urmărit de dezinformator.
Intoxicarea ţintei, prin lansarea unor pseudoinformaţii care au rolul de a distrage atenţia, de a orienta într-o direcţie greşită acţiunile şi gândirea ţintei, pe fondul saturării canalului de comunicare şi a factorilor de prelucrare a informaţiilor cu elemente nesemnificative sau distorsionate, lansarea de informaţii în mai multe variante.
Lansarea de zvonuri, care sunt afirmaţii declarate drept adevarate (dar care nu pot fi verificate) despre persoane, evenimente sau situaţii care prezintă un anumit interes public sau personal; prin aceasta se realizează atât intoxicarea ţintelor cât şi crearea unui climat convenabil manipulatorului (panica, neîncredere, defetism, demobilizare etc.).
Dirijarea asocierii faptelor, astfel încât ţinta să perceapă anumite relaţii cauzale sau de condiţionare între fenomene care în realitate nu există. în acest scop se înlocuieşte informaţia cu comentariul, se amestecă trecutul cu prezentul şi viitorul, se prezintă simultan fapte fără legătură reală între ele, sau se asociază informaţia cu persoana care o transmite.
Blocarea surselor şi canalelor de comunicare care transmit alte informaţii sau care le dau altă interpretare sau pondere decât cele promovate de manipulator. Este o modalitate brutală de manipulare, care presupune accesul la instrumentele formale ale puterii.
Discreditarea surselor neconvenabile sau incomode, prin lansarea de atacuri la persoană, calomnii sau interpretări tendenţioase, în legătură cu aspecte fără legatură cu problema sau situaţia reală. în acest plan, fabricarea falsurilor este una dintre cele mai agresive şi imorale forme de discreditare şi de manipulare.
Interpunerea unor “relee informaţionale" şi "agenţi de influenţă" care să faciliteze transmiterea informaţiilor şi interpretărilor dorite, multiplicându-se astfel canalele de comunicare şi influenţa favorabilă manipulatorului şi făcând totodată mai dificilă identificarea acestuia. Fabricarea şi promovarea artificială a "experţilor", "analiştilor" sau "observatorilor", invocaţi selectiv ca surse de autoritate absolută într-un domeniu, facilitarea promovării în funcţii importante a unor persoane convenabile, precum şi luarea în stăpânire a mijloacelor de comunicare în masă sunt modalităţile curente de realizare a acestui scop.
Bruiajul sistemelor de comunicare neconvenabile, astfel încât percepţia corectă a informaţiei să nu mai fie posibilă sau să se realizeze cu eforturi disproporţionate.
Lansarea unor sloganuri, stereotipii de gândire, pseudoprincipii care sunt invocate ulterior ca repere valorice indiscutabile, îndrituite să susţină o anumită orientare sau opţiune dezirabilă sursei.
Manipularea limbajului, prin fabricarea unor formule lingvistice golite de conţinut, dar care au rolul de a stereotipiza gândirea ţintelor şi de a condiţiona -în sens pavlovian- comportamentul acestora. "Limba de lemn", fenomen teoretizat de F. Thorne, a reprezentat un instrument de manipulare foarte eficient în epoca comunistă. Numeroase expresii verbale au capătat valoarea de stimuli necondiţionaţi pentru o serie de scheme de gândire şi comportamente stereotipe: ,,lupta de clasă", ,,democraţie socialistă multilateral dezvoltată", ,,dubla calitate a cetăţenilor - de producători şi proprietari" etc.
Alte subiecte postate de CONSTANTA VASILE
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
AGRESIVITATEA LA COPII
AGRESIVITATEA VERBALA
COMPORTAMENTUL VIOLENT LA ELEVI
VIOLENTA VERBALA, NON-VERBALA SI FIZICA ASUPRA FEMEILOR
VIOLENTA DOMESTICA
