Despre darul cuvantului

[Jacotel]

Ne naștem cu darul cuvântului. Așa cum ne naștem cu darul vederii sau al auzului. Dar nu toți devenim pictori sau muzicieni. Si astflel, folosirea benefică a cuvântului se apropie de domeniul artei. Arta de a vorbi empatic, de spune bine lucrurile, de a ne exprima părerile și credințele fără a ignora, întrista sau chiar jigni pe celălalt . Căci cuvântul este originea, calea și instrumentul gândirii, al puterii noastre reflexive,

Cuvântul trebuie să ne fie prieten, cel ce ne ajută in externarea gândurilor, a sentimentelor, mesagerul sufletului nostru.
Cuvântul poate fi calea spre libertate, spre ieșirea din întunericul care ne înconjură câteodată, care face lumină atât in mintea și sufletul nostru cât și în imaginea, cunoșterea pe care cel de-alături o are despre noi.

Lămurește, clarifică, deznoadă ceea ce pare definitiv înnodat. Ne ajută să răspundem la de ce-urile a ceea ce întămplă nouă, celor de lângă noi, a ceea ce se întămplă departe de noi sau chiar dincolo di noi.

Ne ajută să nu devenim sclavii emoțiilor devastatoare căci cuvântul care se întoarce asupra unei întâmplări poate aduce claritate și înțelegere a lucrurilor.

Dar cuvântul trebuie folosit bine căci altfel riscăm ca acesta să devină inamicul nostru. Căci cuvântul, doar folosit bine, este un dar.

Când devine cuvântul inamicul nostru?[

Când mesajul care-l poartă este expresia directă, nemijlocită a enervării, emoțiilor necunoscute, reacțiilor impulsive și necontrolate. Iar când acest lucru se întâmplă trebuie să ne întoarcem asupra acelui moment și să decodificăm acele conjuncturi ce au declanșat folosirea în sens distructiv a cuvântului.

Folosirea cuvântului în întoarcerea asupra unui conflict luminează ceea ce impulsivitatea face să rămână în întuneric.
O consecință nocivă a ne-întoarcerii asupra unui conflict este suferința declanșată de pierderea avută în urma acestuia, căci un conflict prin care doar se aruncă emoții dar care nu are o finalitate di înțelegere și claritate pune în pericol relația cu celălalt.

O altă utilizare nocivă a cuvântului este faptul că dă posibilitatea gestionării greșite al sensului de vinovăție. Sensul de vinovăție este greu acceptat și tolerat pentru că produce multă durere. In acest caz, se declanșează un mecanism de apărare al eului, cel al raționalizării, prin care oamenii ce se simt vinovați își justifică cu orice preț acțiunile lor. Si atunci,prin folosirea cuvântului în acest mod, cunoașterea reciprocă devine mult îngreunată iar relația cu celălalt se supune riscului cazualității.

Blocajul emoțional este de multe ori o piedică în folosirea benefică a cuvântului. Intervenind însă cu căldură, cu iubirea pentru cel de-alături, această deblocare se poate produce cu ușurință. Căci emoțiile pot deveni devastatoare doar în condiții de labilitate psihică. In condiții de echilibru, chiar și în situații noi sau neprevăzute, emoțiile sunt benefice ajutând la exteriorizarea sentimentelor bine consolidate, a iubirii necondiționate.