Continutul psihologic al lui "Tu", "Da, dar" si "De ce?"

[Melania Macovei]

Propozitiile care incep cu "tu" sunt absolut firesti si acceptate, desigur, in cele mai multe situatii. Cu toate acestea, cand partenerii de cuplu sunt intr-o discutie care implica un conflict, o propozitie care incepe cu "tu" este aproape intotdeauna analitica, critica sau ostila, si poate conta pe provocarea unui raspuns ostil sau defensiv.

"Tu intotdeauna vrei sa fii lasata in pace" si "Tu nu asculti niciodata ceea ce am de spus" sunt exemple de propozitii auzite adesea intr-o cearta si care determina un raspuns defensiv sau un atac, in timp ce conflictul de baza este lasat nerezolvat si partenerii de cuplu extind aria de neintelegere si ostilitate. Si e firesc ca aceste afirmatii sa starneasca asemenea reactii. Nimanui nu ii place sa auda despre cat de rau, nerecunoscator sau insensibil este el.

In schimb, o afirmatie care se concentreaza mai degraba pe problema actuala decat pe trasaturile de personalitate ale celeilalte persoane, este mult mai probabil sa conduca la eforturi de a rezolva problema din partea amandurora.

Utilizarea propozitiilor cu "De ce?"

Intr-o situatie neconflictuala propozitiile care incep cu "de ce?" sunt perfect acceptate. Totusi, ca si propozitiile cu "tu", propozitiile de tipul "de ce?" sunt aproape invariabil contraproductive, cand discutia implica un conflict.

Acestea nu numai ca provoaca cealalta persoana – si este probabil sa provoace un raspuns defensiv sau ostil – dar sunt si contraproductive pe de alta parte. Ele muta discutia intr-o arie artificiala de gandire analitica, decat sa se ocupe de caracterul imediat al sentimentelor prezente. De exemplu, "De ce te comporti intotdeauna ca si cand eu sunt singura care blameaza?" atrage dupa sine o analiza profunda a interactiunilor caracteristice ale cuplului si pune bazele pentru un ciclu nesfarsit de acuzatii si contraacuzatii.

"De ce ai intarziat?" este mult mai probabil sa provoace un raspuns defensiv si sa inceapa un joc psihologic decat afirmatia simpla si doar constatativa "Astazi ai intarziat". Raspunsul la cea de-a doua intrebare este foarte posibil sa fie "Oh, imi pare rau. Astazi s-a circulat ingrozitor si am stat foarte mult in trafic.".

Exprimarea deschisa a sentimentelor si dorintelor cuiva permite celeilalte persoane sa le trateze direct si concret, decat sa faca trecerea la interactiunea ascunsa a unui joc psihologic. Oamenii cu afirmare de sine si empatici utilizeaza mai degraba afirmatii cu "eu" intr-un conflict marital decat afirmatii cu "tu" sau "de ce?". Ei incearca sa spuna exact si deschis ceea ce gandesc si ce simt.

Cealalta persoana, in schimb, va recunoaste de obicei o afirmatie cu "eu" cand este utilizata intr-un conflict ca o incercare de a comunica deschis un sentiment sau o convingere, si atunci este posibil sa trateze aceste sentimente si convingeri nondefensiv, pe o baza specifica, sincera.

Utilizarea propozitiilor cu "Da, dar"

In cele din urma, intr-o situatie de conflict, orice propozitie care incepe cu "Da, dar" va fi una argumentativa si va produce un raspuns defensiv sau unul de atac din partea celuilalt. Ca si propozitiile cu "Tu" si "De ce?", propozitiile "Da, dar" sunt un avertisment ca acea confruntare se dezintegreaza – mutandu-se de la ascultarea activa care este caracteristica unei bune comunicari la un model de aparare, atac si contraatac.

Daca te auzi spunand "Da, dar" si stii ce inseamna, poti sa iti amintesti sa te intrebi de propriile tale motive si intentii. Ceea ce vei spune este un pas productiv in confruntarea problemei de la baza conflictului? Sau va muta discutia in directia atacarii celuilalt in timp ce tu te justifici?

Articol realizat de Melania Macovei, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Macovei Melania