Suferinta emotionala si bolile fizice. Psihologul si medicul.
Scris: Mie Apr 22, 2015 12:40 pmStim cu totii ce sunt emotiile. Stim ca le purtam cu noi tot timpul, le identificam usor, uneori reusim sa le si gestionam, insa destul de rar le exprimam, permitandu-le sa iasa la suprafata. Consideram ca, astfel, devenim vulnerabili in ochii celorlalti. Cati dintre noi constientizeaza faptul ca orice traire si gand neluate in seama, nespuse la timp, pot provoca dezechilibre emotionale si fiziologice?
Despre anxietate, despresie si stres s-a scris demult, insa si mai demult sufletul si mintea au fost separate in mod inexplicabil, iar teoriile cu privire la modificarile produse in corp, ca urmare a suferintei psihice, au fost extrem de putin argumentate.
Sa ne raportam putin la existenta feminina si la tot ce implica a fi femeie in lumea in care traim, la complicatiile medicale specifice femeii, pe care le poate suferi pe parcursul vietii, si la impactul acestora asupra starii sale de bine psihic.
Investigatiile stiintifice in obstetrica si ginecologie au, de cele mai multe ori, drept obiectiv descrierea etiologica si nosologica a afectiunilor aparatului genital feminin, neglijand impactul psihologic pe care il au acestea asupra pacientelor.
In literatura de specialitate din Romania, importanta componentei emotionale, prezenta in procesul de diagnostic si tratare a diverselor disfunctii, este necunoscuta sau, pur si simplu, desconsiderata. Este cunoscut faptul ca strategiile terapeutice utilizate nu includ scheme de interventie la nivel cognitiv si afectiv. Femeile sunt ajutate sa nasca de medici, moase si asistente medicale, sufera avorturi terapeutice ori la cerere, intr-un timp foarte scurt, fara a beneficia de suport sau pregatire psihologica inainte si post interventie, primesc diagnostice de tumori benigne si maligne, fara o conceptualizare de interfata, adaptata cunostintelor lor, si care sa tina cont de incarcatura afectiva a informatiei in sine, renunta la copiii nenascuti pe care i-au investit cu intregile lor vise si dorinte si primesc ajutor psihologic numai in cazul in care o cer, atunci cand echilibrul psihic nu poate fi restabilit fara costuri ce pot fi mentinute sub control.
Afectiunile ginecologice, de orice tip, sunt insotite de o stare de disconfort psihologic, plecand chiar de la consultatia ce presupune o intruziune in intimitatea cea mai profunda a femeii, menstruatie, dismenoree si sindrom premenstrual, pana la tratamentele specifice.
Consideram ca impactul psihologic este facil de sustinut si argumentat, insa masurile de profilaxie si de interventie, colaborarea ginecolog-psiholog sunt reduse si neregulate in sistemul sanitar din Romania. Exista implicatii afective si manifestari psiho-somatice ale unor situatii specifice in care stresul augmenteaza simptomatologia ce interfereaza, ulterior, cu sfera comportamentala si functionalitatea globala a bolnavei.
Factorii externi cu care intra in contact pacienta lauza, internata in sectiile de Obstetrica, determinati de schimbarea de rol, modificarile hormonale si de viata ce se petrec o data cu sarcina si nasterea, sunt diferiti de cei care actioneaza asupra femeilor care trebuie sa infrunte impactul unui diagnostic de patologie, in urma caruia vor fi supuse unor nenumarate interventii invazive si dureroase.
Cu toate acestea, un studiu realizat in Bogota, in anul 2007, a relevat existenta unui dezechilibru psihic in 62% din cazurile de obstetrica si 52 %, referitor la cele de ginecologie. Simptomele descrise se refereau la sentimentul pierderii controlului asupra propriei vieti, idei depresive, tendinte de evitare, teama, iritabilitate, anxietate, tensiune musculara, dispnee, transpiratie excesiva (Espindola-Hernandez, 2007).
Tratatele de psihosomatica feminina vorbesc despre existenta unei anxietati genitale, a unor dureri in partea inferioara a abdomenului si in zona organelor genitale, ce apar in urma unei emotii puternice si se soldeaza, uneori, cu amenoree durabila sau definitiva. Asemanator, in popor, se spune ca cineva ”s-a imbolnavit de inima” din cauza problemelor personale, inimii dandu-i-se multiple semnificatii legate de viata afectiva. Psihologii numesc ”somatizare” procesul prin care dezechilibrul emotional produce modificari in fiziologia si sfera comportamentala a individului. Tensiunile, modul disfunctional de gandire si de interpretare a celor ce ni se intampla, reprimate o vreme indelungata, dau nastere nevrozelor dar si unor afectiuni fizice pe care le numim boli psihosomatice.
Sindromul premenstrual, urmat de menstruatie si, mai tarziu, inlocuit de instalarea menopauzei, este asociat cu hipersensibilitate si plans facil, ce nu dispar neaparat o data cu incetarea procesului fiziologic in sine.
Igiena mentala este de un real folos daca ne gandim ca menopauza este traita si asociata, de foarte multe ori, cu criza de la jumatatea vietii, cu sentimentul acut de scurgere a timpului, de vid interior si singuratate. Interventia psihologului este centrata pe exercitii de relaxare, dirijare a imaginatiei, de explorare si intelegere a durerii, pe modificarea cognitiilor cu privire la ceea ce vede si simte femeia. Prezenta specialistului in spital, in schema terapeutica, este esentiala pentru reducerea intensitatii trairilor psihosomatice. Spitalizarea implica, pe langa consultatiile si tratamentul medical, ca femeile sa isi asume rolul de pacienta, sa se rupa de contextul si mediul familial, sa interactioneze cu persoane necunoscute si pierderea intimitatii si a spatiului personal.
Toate acestea, uneori, in timpul sau dupa ce au aflat ca poarta o sarcina cu risc, un copil cu malformatii, ori ca vor suferi anumite operatii si demersuri asupra centrului feminitatii, si pe fondul unor structuri de personalitate vulnerabile.
Considerand toate aceste variabile, se impune colaborarea medicului specialist cu psihoterapeutul, in vederea pregatirii pacientelor pentru viitor dar si a sustinerii si indrumarii pe calea noilor hotarari si schimbari ce se vor produce. Independent de modul in care a fost pus in lumina diagnosticul, anumite expresii psihosomatice, oricat de elementare, urmeaza sa umbreasca emotia acuta ce zdruncina echilibrul afectiv, si sa ia forma patologiilor fizice propriu-zise (hipertensiune arteriala, infarct, astm bronsic, noduli mamari, tiroidieni, amenoree psihogena, ulcer etc). Daca ne gandim ca factorii etiologici in medicina sunt 85% de natura psihogena, oare cum putem trata definitiv si corect o patologie, in mod exclusiv medical?
In stabilirea tratamentului, evolutiei si prognosticului disfunctiilor somatice, trebuie sa se aiba in vedere surprinderea si diagnosticarea corecta a microtraumatismelor afective ce declanseaza, favorizeaza si mentin simptomatologia. Iata, de ce este necesar sa ne deschidem orizonturile si sa tratam ranile corpului, vazand omul in ansamblul sau, ci nu doar analizandu-i anatomia.
BIBLIOGRAFIE
1. José Gabriel Espindola Hernandez, Bogota, Guia clínica de intervencion psicologica de la paciente ginecológica y obstétrica hospitalizada , Perinatol Reprod Hum, 21:22-32, Bogota, 2007.
2. Nanu D., Marinescu B., Matei D., Esentialul in Obstetrica, Ed. Amaltea, 2011, Bucuresti.
Articol realizat de Gabriela Gusoi, psiholog
Cabinet Individual de psihologie Gusoi Gabriela
Despre anxietate, despresie si stres s-a scris demult, insa si mai demult sufletul si mintea au fost separate in mod inexplicabil, iar teoriile cu privire la modificarile produse in corp, ca urmare a suferintei psihice, au fost extrem de putin argumentate.
Sa ne raportam putin la existenta feminina si la tot ce implica a fi femeie in lumea in care traim, la complicatiile medicale specifice femeii, pe care le poate suferi pe parcursul vietii, si la impactul acestora asupra starii sale de bine psihic.
Investigatiile stiintifice in obstetrica si ginecologie au, de cele mai multe ori, drept obiectiv descrierea etiologica si nosologica a afectiunilor aparatului genital feminin, neglijand impactul psihologic pe care il au acestea asupra pacientelor.
In literatura de specialitate din Romania, importanta componentei emotionale, prezenta in procesul de diagnostic si tratare a diverselor disfunctii, este necunoscuta sau, pur si simplu, desconsiderata. Este cunoscut faptul ca strategiile terapeutice utilizate nu includ scheme de interventie la nivel cognitiv si afectiv. Femeile sunt ajutate sa nasca de medici, moase si asistente medicale, sufera avorturi terapeutice ori la cerere, intr-un timp foarte scurt, fara a beneficia de suport sau pregatire psihologica inainte si post interventie, primesc diagnostice de tumori benigne si maligne, fara o conceptualizare de interfata, adaptata cunostintelor lor, si care sa tina cont de incarcatura afectiva a informatiei in sine, renunta la copiii nenascuti pe care i-au investit cu intregile lor vise si dorinte si primesc ajutor psihologic numai in cazul in care o cer, atunci cand echilibrul psihic nu poate fi restabilit fara costuri ce pot fi mentinute sub control.
Afectiunile ginecologice, de orice tip, sunt insotite de o stare de disconfort psihologic, plecand chiar de la consultatia ce presupune o intruziune in intimitatea cea mai profunda a femeii, menstruatie, dismenoree si sindrom premenstrual, pana la tratamentele specifice.
Consideram ca impactul psihologic este facil de sustinut si argumentat, insa masurile de profilaxie si de interventie, colaborarea ginecolog-psiholog sunt reduse si neregulate in sistemul sanitar din Romania. Exista implicatii afective si manifestari psiho-somatice ale unor situatii specifice in care stresul augmenteaza simptomatologia ce interfereaza, ulterior, cu sfera comportamentala si functionalitatea globala a bolnavei.
Factorii externi cu care intra in contact pacienta lauza, internata in sectiile de Obstetrica, determinati de schimbarea de rol, modificarile hormonale si de viata ce se petrec o data cu sarcina si nasterea, sunt diferiti de cei care actioneaza asupra femeilor care trebuie sa infrunte impactul unui diagnostic de patologie, in urma caruia vor fi supuse unor nenumarate interventii invazive si dureroase.
Cu toate acestea, un studiu realizat in Bogota, in anul 2007, a relevat existenta unui dezechilibru psihic in 62% din cazurile de obstetrica si 52 %, referitor la cele de ginecologie. Simptomele descrise se refereau la sentimentul pierderii controlului asupra propriei vieti, idei depresive, tendinte de evitare, teama, iritabilitate, anxietate, tensiune musculara, dispnee, transpiratie excesiva (Espindola-Hernandez, 2007).
Tratatele de psihosomatica feminina vorbesc despre existenta unei anxietati genitale, a unor dureri in partea inferioara a abdomenului si in zona organelor genitale, ce apar in urma unei emotii puternice si se soldeaza, uneori, cu amenoree durabila sau definitiva. Asemanator, in popor, se spune ca cineva ”s-a imbolnavit de inima” din cauza problemelor personale, inimii dandu-i-se multiple semnificatii legate de viata afectiva. Psihologii numesc ”somatizare” procesul prin care dezechilibrul emotional produce modificari in fiziologia si sfera comportamentala a individului. Tensiunile, modul disfunctional de gandire si de interpretare a celor ce ni se intampla, reprimate o vreme indelungata, dau nastere nevrozelor dar si unor afectiuni fizice pe care le numim boli psihosomatice.
Sindromul premenstrual, urmat de menstruatie si, mai tarziu, inlocuit de instalarea menopauzei, este asociat cu hipersensibilitate si plans facil, ce nu dispar neaparat o data cu incetarea procesului fiziologic in sine.
Igiena mentala este de un real folos daca ne gandim ca menopauza este traita si asociata, de foarte multe ori, cu criza de la jumatatea vietii, cu sentimentul acut de scurgere a timpului, de vid interior si singuratate. Interventia psihologului este centrata pe exercitii de relaxare, dirijare a imaginatiei, de explorare si intelegere a durerii, pe modificarea cognitiilor cu privire la ceea ce vede si simte femeia. Prezenta specialistului in spital, in schema terapeutica, este esentiala pentru reducerea intensitatii trairilor psihosomatice. Spitalizarea implica, pe langa consultatiile si tratamentul medical, ca femeile sa isi asume rolul de pacienta, sa se rupa de contextul si mediul familial, sa interactioneze cu persoane necunoscute si pierderea intimitatii si a spatiului personal.
Toate acestea, uneori, in timpul sau dupa ce au aflat ca poarta o sarcina cu risc, un copil cu malformatii, ori ca vor suferi anumite operatii si demersuri asupra centrului feminitatii, si pe fondul unor structuri de personalitate vulnerabile.
Considerand toate aceste variabile, se impune colaborarea medicului specialist cu psihoterapeutul, in vederea pregatirii pacientelor pentru viitor dar si a sustinerii si indrumarii pe calea noilor hotarari si schimbari ce se vor produce. Independent de modul in care a fost pus in lumina diagnosticul, anumite expresii psihosomatice, oricat de elementare, urmeaza sa umbreasca emotia acuta ce zdruncina echilibrul afectiv, si sa ia forma patologiilor fizice propriu-zise (hipertensiune arteriala, infarct, astm bronsic, noduli mamari, tiroidieni, amenoree psihogena, ulcer etc). Daca ne gandim ca factorii etiologici in medicina sunt 85% de natura psihogena, oare cum putem trata definitiv si corect o patologie, in mod exclusiv medical?
In stabilirea tratamentului, evolutiei si prognosticului disfunctiilor somatice, trebuie sa se aiba in vedere surprinderea si diagnosticarea corecta a microtraumatismelor afective ce declanseaza, favorizeaza si mentin simptomatologia. Iata, de ce este necesar sa ne deschidem orizonturile si sa tratam ranile corpului, vazand omul in ansamblul sau, ci nu doar analizandu-i anatomia.
BIBLIOGRAFIE
1. José Gabriel Espindola Hernandez, Bogota, Guia clínica de intervencion psicologica de la paciente ginecológica y obstétrica hospitalizada , Perinatol Reprod Hum, 21:22-32, Bogota, 2007.
2. Nanu D., Marinescu B., Matei D., Esentialul in Obstetrica, Ed. Amaltea, 2011, Bucuresti.
Articol realizat de Gabriela Gusoi, psiholog
Cabinet Individual de psihologie Gusoi Gabriela