Alaturi de familie, copiii apartin si altor grupuri care au rol major in dezvoltarea lor psihosociala. Astfel, grupul de copii reprezinta un model social in care copiii isi satisfac nevoia de a se afla in colectivitate.
Capacitatea de integrare intr-un grup este printre cele mai importante din punct de vedere social si al comunicarii, intrucat oamenii fac parte din multe grupuri de-a lungul vietii.
Inca de mici ei merg la gradinita, au grupuri de prieteni cu care se intalnesc la petreceri pentru copii, ajung in grupuri de copii vecini care se joaca sau in grupuri deja formate de copiii din parc, de la diferite cercuri si activitati educative.
Pana a ajunge in aceste grupuri, fac parte din grupul familial, in cadrul caruia, invata sa vorbeasca, sa comunice, sa-si exprime nevoile, dorintele, nemultumirile, ceea ce constituie un bun prilej de a invata sa se integreze in viitoare grupuri straine.
Unii copii se arata foarte prietenosi si deschisi fata de straini de cand sunt bebelusi, poate si pentru ca parintii lor sunt persoane foarte sociabile. Altii insa se tem de persoane necunoscute si chiar impinsi de parinti, nu se duc sa se joace cu copiii din parc, nu reusesc sa pastreze prietenii si nici macar sa vorbeasca cu rude pe care le vad mai rar. Mai tarziu, la scoala si in adolescenta, ei vor fi dintre copiii retrasi, chiar izolati in clasa. Ne intrebam ce anume le lipseste si cat de dificila le pare apartenenta la un grup?
Unii sustin ca le lipseste curajul, altii spun ca increderea in sine si dorinta de afirmare, copiii spun ca nu reusesc sa-si spuna parerea proprie, ca nu sunt de acord cu ce stabileste grupul, ca le este jena de ceilalti membri, ca se simt inferiori, ca le este greu sa se supuna vointei grupului etc. Este, din punct de vedere psihologic, un amestec intre a nu putea face ceva impreuna cu altii, a nu accepta ceva diferit de al tau si frica de a-ti pierde individualitatea confundandu-te cu psihicul grupului.
Parintii cer uneori ajutor pentru copiii lor care sunt respinsi de grup, care nu se integreaza in grupul scolar sau care se inchid in ei insisi si refuza orice persoana straina. Mergand insa inapoi in istoria individuala a copilului sau adolescentului, dar si in istoria familiala, putem descoperi evenimente, conjuncturi, persoane sau diferite trairi care au dus la aceasta situatie si la aceasta indisponiblitate a copilului de acum pentru a face parte dintr-un grup, aceasta dificultate de integrare, de a fi impreuna cu altii.
Pentru astfel de dificultati, exista solutii, printre ele numarandu-se consilierea individuala cu copilul sau grupurile de dezvoltare personala pentru copii. Aici ei vor afla ca nu sunt singuri, ca sunt si alti copii cu probleme similare. Aceste grupuri au rolul de a le debloca resursele personale, ajutandu-i sa-si exprime sentimentele, atitudinile, trairile, folosind jocuri si povesti, „unelte” mult mai accesibile varstei lor. Cand au sarcina de a lucra la un proiect comun, copiii primesc ajutor si sunt de ajutor altora. Ambele variante ii vor face pe micuti sa se simta valorizati. Alaturi de diferitele tehnici de lucru, apropierea dintre participanti si relatiile care se dezvolta atunci cand lucreaza in echipa vor fi hotaratoare in dezvoltarea armonioasa a copiilor.
Relatiile sociale pe care copiii le dezvolta in diferitele grupuri din care fac parte sunt diferite ca intensitate. Vorbesc aici de primele relatii de prietenie care apar de la varste fragede, relatii care sunt speciale si contribuie la independenta copilului.
Toate aceste interactiuni pe care copilul le are cu cei de varsta lui il vor ajuta mai tarziu sa stabileasca relatii de munca, de parteneriat de colegialitate, reusind astfel sa se integreze cu succes in societate, sa devina un membru activ al acesteia.
Autor: Andrada Iordachescu, Consilier si Psihoterapeut
ClinicAmeta – Cabinet Individual Mihaela Vintila