Psihoterapie

Psihoterapia este interventia psihologica realizata stiintific si in spirit umanist (a) in scopul promovarii sanatatii, optimizarii, autocunoasterii si dezvoltarii personale, (b) in scopul modificarii factorilor psihologici implicati in tulburarile psihice, psihosomatice si in tulburarile somatice si (c) in situatii de risc.

Psihoterapia se poate realiza in regim:
- individual;
- in grup;
- de grup (ex. cuplu, familie).

Componentele unui proces de psihoterapie sunt:
- psihodiagnostic si evaluare clinica;
- conceptualizarea clinica;
- relatia psihoterapeutica;
- interventii psihologice individuale, de grup si in grup;
- evaluarea procesului de psihoterapie si a rezultatelor acestuia.

Competente
Competentele generale (cifre) si specifice (litere) ale psihoterapeutului deriva din componentele procesului de psihoterapie si acestea sunt:

(1) Evaluarea psihologica (circumscrisa de forma specifica de psihoterapie);

(2) Interventie psihologica (circumscrisa de forma specifica de psihoterapie):
(a) de optimizare, dezvoltare si autocunoastere (ex. coaching);
(b) in probleme psihologice, psihopatologice si in situatii de risc;
(c) in mentinerea sanatatii (ex. educatia pentru sanatate, preventia primara etc.) si confruntarea cu conditia de boala si impas existential (ex. tratament, preventie secundara, tertiara, recuperare etc.);
(d) de optimizare a proceselor de cuplu, familie, grup, organizatii si colectivitati.

(3) Cercetare:
(a) in cadrul limitelor competentelor sale.

(4) Educatie si training (formare profesionala):
(a) poate organiza cursuri si workshop-uri in limitele competentelor date de nivelele de specializare.

Scoli de psihoterapie (orientari)
Scolile de psihoterapie (incluzând consilierea psihologica) recunoscute sunt cele stabilite de normele internationale in domeniu. 
- Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie rational-emotiva si comportamentala, psihoterapie cognitiva, psihoterapie comportamentala, psihoterapie prin acceptare si angajament, terapia bazata pe realitate, terapia multimodala etc.);
- Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitica, psihoterapia analitica, terapii dinamice de scurta durata etc.);
- Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.);
- Psihoterapii scurte (ex. terapia scurta focalizata pe solutie, orientarea pe competente si resurse, abordarile constructivist-colaborative si narative, etc);
- Psihoterapii umanist-existentiale-experientiale, sistemice si transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experientiala, analiza tranzactionala, etc.).

Trepte profesionale
Se recunosc trei trepte profesionale (niveluri) de specializare in psihoterapie
(1) Nivelul de psiholog practicant in psihoterapie (numit si psihoterapeut practicant; sintagma obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi licentiati in psihologie).
Psihoterapeutul practicant poate sa fie:
I. sub supervizare 
II. autonom.
(2) Nivelul de psiholog specialist in psihoterapie (numit si psihoterapeut specialist; sintagma obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi licentiati in psihologie).
(3) Nivelul de psiholog principal in psihoterapie (numit si psihoterapeut principal, sintagma obligatorie pentru cei atestati la acest nivel fara a fi licentiati in psihologie).

Psihoterapeutii specialisti sau principali in psihoterapie pot deveni supervizori/formatori, in scoala in care sunt psihoterapeuti specialisti sau principali. 

(sursa: extras din Regulamentul Colegiului Psihologilor din Romania)