Natura a inzestrat fiecare specie cu propriul timing, propriul ceas biologic. Acesta “dicteaza”, prin intermediul unui pace-maker situat in creier (la nivel hipotalamic) patternul de activitate al corpului nostru- ritmul circadian (“circa”= in jurul; “diem”= zi).
Ritmul circadian, numit si ritm de somn-veghe sau nictemeral, este o succesiune ciclica a proceselor biologice, fiziologice sau comportamentale pe care le experimentam pe parcursul unei zile. Este un pattern repetitiv de activitate-odihna avand o durata
medie de 24.3 ore si structurat astfel incat ofera eficacitate maxima si consum energetic minim.
Desi durata sa pare a fi determinata genetic, se pare ca exista niste factori externi cu rol stimulant care sincronizeaza ceasul biologic intern cu cel al unei zile (24 ore). Acestia se numesc “zeitgebers” (in eng. time-givers sau synchronizer) si sunt reprezentati de anumiti stimuli externi, de exemplu, lumina, activitatile zilnice, consumul de apa sau alimente, temperatura, anumite medicamente. Se pare ca si numarul orelor zilnice de somn la fel ca si preferintele noastre de a ne culca tarziu sau a ne trezi devreme sunt, pana la un punct, determinate genetic.
Termenul de “tulburare a ritmului circadian de somn” este unul generic. Se foloseste cu referinta la o serie de conditii (afectiuni) ce au in comun urmatorul aspect: existenta unui dezacord intre perioadele cand ar trebui sa dormim si cele in care dormim efectiv. De retinut este faptul ca nu sunt tulburari primare de somn, ceea ce inseamna ca nu este alterat mecanismul de somn-veghe. Somnul este interupt fie in mod persistent fie doar in anumite perioade, in functie de solicitarile vietii cotidiene (lucru in ture, diferente de fus orar). Persoana afectata ajunge sa doarma in afara orele dedicate in mod normal starii de veghe (ziua).
Tulburarea ritmului circadian de somn afecteaza urmatoarele categorii de persoane: cei care calatoresc in mod frecvent pe distante lungi (deoarece apar diferente de fus orar), cei care lucreaza in ture, cei ce obisnuiesc sa adoarma foarte tarziu sau se trezesc foarte devreme. In toate aceste situatii, deoarece ritmul circadian de somn-veghe nu-si urmeaza cursul, mai devreme sau mai tarziu apar insomniile sau stari de somnolenta excesiva. Totusi, diagnosticul de “tulburare” trebuie sa fie unul retinut. Ia in calcul istoricul persoanei si e rezervat situatiilor in care avem o detresa importanta - subiectiva sau obiectiva: ocupationala, functionala sau sociala.
Tulburarile de ritm circadian sunt impartite schematic in 4 categorii: tipul de lucru in ture, tipul de decalaj de fus orar (“jet lag”), tipul de faza de somn amanata si tipul nespecificat. Primele 2 sunt considerate tulburari acute, tranzitorii, ultimele fiind de obicei conditii cronice. In cazul primelor 2 situatii problemele se rezolva de cele mai multe ori atunci cand se poate opera o modificare in programul de lucru sau de deplasare (adaptarea la culcatul devreme se face mai greu decat cea la amanarea orei de somn).
Ritmul circadian si tulburarea prin decalaj de fus orar
Cea mai frecventa tulburare de ritm circadian este cea prin “decalaj de fus orar” (“jet lag”). Este o tulburare tranzitorie intalnita la persoanele care calatoresc mult, pe distante lungi, fiind nevoite sa se adapteze unor diferente mari de fus orar intr-un timp scurt (calatoriile ce se desfasoare de la vest la est si viceversa - traversam mai multe meridiane, lucru concretizat in diferente de fus orar). Este explicabil de ce se intalneste mai des la echipajele de zbor sau la cei nevoiti sa calatoreasca mult in interes de serviciu. Ritmul endogen somn-veghe este normal dar apare o contradictie intre patternul normal de somn si cel “cerut” de zona in care se calatoreste.
Functie de adaptabilitatea individuala la aceasta situatie vor exista persoane care vor dezvolta simptomatologia de “diferenta de fus orar”: somnolenta excesiva, oboseala, tulburari ale dispozitiei, neliniste, manifestari vegetative (transpiratii etc).
Se pare ca ritmul de adaptarea este de 1 zi pentru fiecare diferenta de fus orar de 1 ora. Asadar, o persoana care parcurge un drum la capatul caruia diferenta de fus orar fata de ora veche este de 6 ore, va avea nevoie de circa o saptamana pentru readaptare. Pentru a usura procesul este util sa facem ceea ce fac si localnicii, si anume, sa dormim, luam masa si sa fim activi la aceleasi ore ca si acestia.
Expunerea la lumina locala este o parte importanta a readaptarii, ajutandu-ne sa rezistam tendintei de a adormi la orele cunoscuta pana atunci corpului nostru. In anumite cazuri, cand diferentele de fus orar sunt foarte mari (mai mult de zece ) se pot folosi doze mici de hipnotice sau melatonina. In mod clar, adaptarea este mai usoara atunci cand calatorim spre vest, deoarece este mai usor sa amanam momentul cand adormim decat sa incercam sa dormim mai devreme.
Articol realizat de Adina Madarasz, medic
