Narcolepsia este o dissomnie, o tulburare de somn primara ce este creionata de existenta dificultatilor in initierea si mentinerea somnului si de prezenta somnolentei excesive. Narcolepsia este de obicei diagnosticata de medicul specialist neurolog. Fiind o conditie cronica, are multiple consecinte nefaste pe zona de educatie, randament al muncii, relatii sociale si viata personala.
Diagnosticul este cel mai probabilatunci cand cei afectati prezinta somnolenta diurna excesiva si cataplexie (episoade scurte, deseori sub 1 minut, de pierdere subitaa controlului muscular). Este important ca diagnosticul sa fie pus la timp, avand in vedere implicatiile multiple ale bolii, in special interferenta cu activitatile zilnice si faptul ca poate ajunge sa puna in pericol viata.
Simptomele intalnite in narcolepsie sunt: somnolenta diurna excesiva (sub forma de atacuri de somn), somn nocturn fragmentat, cataplexie, halucinatii, paralizie hipnica, ultimele aparand cu o frecventa variabila (diagnosticul se stabileste daca simptomele apar cel putin 3 luni consecutiv).
Somnolenta diurna excesiva, nonintentionala, este uneori singurul simptom din narcolepsie si se prezinta sub forma unor “atacuri” bruste de somn reconfortant, de scurta durata (de obicei minute, rar pana la o ora) ce survin zilnic, de circa 3-5 ori pe zi. Aceasta apare ca urmare a trezirilor nocturne frecvente si este mult mai probabila asocierea cu relaxarea (audierea unui concert, citit, privit la televizor etc) sau substimularea. Somnolenta diminueaza de obicei dupa un atac de somn insa revine cateva ore mai tarziu.
Fragmentarea somnului nocturn, des raportata, atrage dupa sine somnolenta excesiva si comportamentele automate dezvoltate dupa multe nopti de somn alterat calitativ (in situatii extreme pot sa adorma in timp ce poarta o conversatie, mananca sau conduc autovehicule; apar dificultati de concentrate si memorare).
Cataplexia este deseori partiala, rareori se intampla sa fie completa (persoana cade). Frecvent gasim implicati triggeri emotionali (emotii intense - furie, exaltare, bucurie). Cataplexia nu apare la toate persoanele ce sufera de narcolepsie (doar in 60- 70% din cazuri). Cand este incompleta, persoana afectata este constienta pe toata durata atacului insa simte ca “i se inmoaie picioarele” sau ca “ii cade” capul/mandibula/ pleoapa, evenimente ce nu sunt totdeauna sesizate de anturaj. De aceea, cei mai multi invata sa-si suprime emotiile, ca un mecanism de preventie si control al simptomelor cataplexice.
Halucinatiile din narcolepsie sunt vii, cinematografice (ca si cand ar urmari un film), de ordinul minutelor. Pot fi hipnagogice (apar la tranzitia din stare de veghe in starea de somn) sau hipnapompice (la tranzitia somn-veghe, la trezire). Cel mai adesea sunt vizuale, insa pot fi si auditive sau kinetice.
Narcolepsia este insotita uneori de inabilitatea celor afectati in a stabili daca aceste halucinatii sunt reale sau imaginare (cei afectati nu prezinta critica). O mai mica proportie din cei afectati descriu un fenomen de paralizie hipnica (sunt treji dar nu pot vorbi sau misca)cand se face tranzitia somn-veghe sau veghe-somn.
Persoanele afectate descriu diverse metode de a se “lupta” cu atacurile de somn. Unii au un program de “atipeli intentionate”, cu scopul diminuarii celor inopinate, altii incearca sa respecte cu strictete un program regulat de somn nocturn. Pot ajunge sa limiteze in mod controlat numarul interactiunilor sociale din cauza fricii de a nu atipi brusc sau de a nu experimenta un nou episod cataplexic.
In narcolepsie, inregistrarile electroencefalografice pe 24 ore arata aparitia brusca a unor cicluri de somn REM (somnul superficial, cu vise) pe durata zilei, cand ar trebui sa fim vigili. Astfel, apar dereglari ale ritmului nictemeral si ale ciclurilor somn-veghe.
Anumite neuropeptide au fost gasite drept “cauza” a narcolepsiei. Ele se numesc generic orexine (de ex. Hypocretin, un neurotransmitator cu rol important in mecanismele de trezire, vigilitate si reglarea apetitului) si sunt secretate de hipotalamus (portiune din creier ce functionaza ca intermediar intre sistemul endocrin si cel nervos; implicat in controlul somnului, fricii, senzatiei de satietate, termoreglarii). Din ce in ce mai multe studii vin sa confirme ideea conform careia, in narcolepsie, productia de orexine cu rol in mentinerea vigilitatii este diminuata.
Un caz aparte este cel al copiilor/adolescentilor cu narcolepsie (exista cazuri raportate si la varsta de 2 ani). Apar si aici atipelile diurne
insa somnul nocturn este prelungit. Asociaza hiperactivitate, neintalnita la adulti. Cataplexia, daca este partiala, poate fi gresit interpretata ca stangacie sau neatentie. Cea totala poate fi gresit diagnosticata ca sincopa a copilului sau adolescentului. Somnul este perturbat, procesele de invatarea si memorizare sunt greoaie, dispozitia este afectata, relatiile interpersonale sunt deseori disfunctionale (sunt marginalizati, batjocoriti, se simt ridicol).
Articol realizat de Adina Madarasz, medic
