Termenii de “cosmar” la fel ca si cel de “anxietate de vis” (mai vechi si mai putin uzitat), sunt folositi la scara larga pentru a descrie acelasi fenomen. Vin sa sugereze nuantele “intunecate” ale acestei patologii si radacina etimologica a cuvantului cosmar (in limba franceza “cauchemar”, care se traduce prin demonul care apasa) sau mult mai accesibilul termen englezesc “nightmare” (“mare”= in engleza britanica veche, demon mitic care tortureaza oamenii cu vise ingrozitoare).
Este vorba de o tulburare hipnica ce apartine familiei parasomniilor, caracterizata de trairea intensa, in vis, a unor evenimente neplacute ce au conotatie emotionala dezagreabila (cel ce viseaza experimenteaza o paleta larga de trairi: frica intensa, anxietate, disperare, depresie, furie sau
deznadajduinta) si produc trezirea brusca, raspuns emotional intens si persistent dupa trezire precum si o reactie fiziologica de tip vegetativ prin activarea sistemului nervos simpatic (transpiratii, puls accelerat, numar crescut de respiratii/minut, tremor).
Toti visam si cei mai multi dintre noi “viseaza urat” cel putin o data de-a lungul vietii. Insa diagnosticul de “cosmar” trebuie rezervat cazurilor in care apare o detresa importanta (emotionala, sociala sau profesionala) ca urmare a repetabilitatii sau intensitatii acestui fenomen.
Atunci cand apare exclusiv in cadrul tabloului altor afectiuni psihice (tulburari depresive sau anxioase, psihoze, tulburarea de stres posttraumatica, tulburare de personalitate sau de adaptare) diagnosticul de cosmar nu este pus.
Caracteristic cosmarurilor este modul de “proiectie” al visului: extrem de expresiv, cinematografic, bogat in detalii, avand uneori tematica recurenta. Durata cosmarurilor este de obicei scurta, de ordinul secundelor sau minutelor, trezirea se face brusc. Persoana afectata revine rapid la starea de vigilitate si poate rememora cu usurinta tematica cosmarului. Deoarece cosmarul “se produce” mai ales in timpul unui ciclu de somn REM (cu vise), pe care il intrerupe, este mai probabil ca acesta sa apara in special in a doua parte a noptii, atunci cand, in mod fiziologic, durata somnului REM creste iar cea a somnului NREM (profund, fara vise) diminueaza.
Interesant este ca, in cazul tulburarii de stres posttraumatice (PTSD), este mult mai probabil ca aceastea sa apara pe durata somnului NREM, la un interval liber de timp (uneori ani) fata de evenimentul generator al PTSD. Explicatia rezida in diminuarea controlului cortical inhibitor, asociat rememorarii amintirilor din PTSD, pe masura trecerii timpului.
La fel ca si somnambulismul sau pavorul nocturn (teroarea de somn), cosmarurile apar cu o mai mare probabilitate in copilarie, cu o frecventa maxima la varste cuprinse intre 3-8 ani, rareori mai tarziu de 10 ani. Ele atrag atentia ca se intampla ceva cu somnul copilului. Necesita, inainte de toate, o investigatie amanuntita a eventualelor tulburari respiratorii subiacente (viroze sau suprainfectii bacteriene la copil, polipi etc).
Reflecta in general temerile copilului ce invata sa se adapteze si “sa infrunte” lumea.
Care este cauza cosmarurilor?
Pana in acest moment este destul de clara ideea conform careia cosmarurile isi gasesc intr-o mai mica masura sursa in realitatea imediata ci mai degraba in propriile noastre trairi si interpretari. Nu gasim o relatie lineara de tip cauza-efect (cosmar) decat cel mult in unele cazuri izolate, traumatizante, cand tematica cosmarurile poate reproduce situatia generatoare de anxietate (ca in cazul victimelor de razboi). Asocieri mai mult sau mai putin puternice au fost facute intre aparitia cosmarurilor si urmatorii trigeri: emotionali (anxietate, depresie), uzul anumitor medicamente (sedative, antidepresive, antihipertensive etc), obisnuinta de a servi mese copioase inainte de culcare, privarea de somn, cresterea temperaturii corporale.
Nu exista tratament specific pentru cosmaruri. Primul pas este acela de a identifica si trata orice afectiune/cauza asociata ce ar putea fi sursa cosmarului (un episod febril, o afectiune organica, consum sau dependenta de substante, sevraj la anumite medicamente; verificam daca exista tulburari mentale asociate; orar neregulat de somn?). Sunt benefice: adoptarea unor reguli clare de igiena a somnului, utilizarea unor doze mici de sedative sau diverse tehnici de terapie: tehnica imageriei ghidate, tehnica desensibilizarii treptate (expunere treptata la triggerul cosmarului ).
Articol realizat de Adina Madarasz, medic
