
Factorul comun al tulburarilor afective este perturbarea dispozitiei, care poate sa fie: scazuta (tristete, disperare, descurajare), crescuta (euforica, exaltata, joviala, exagerata), sa alterneze intre cele doua, sau iritabila (daca nu-i sunt indeplinite dorintele, sau capriciile - in cazul copiilor si adolescentilor). Identificarea tipului de episod afectiv, atunci cand este cazul, si a prezentei sau absentei acestuia conduce la diagnosticarea corecta a tulburarii depresive. Totusi, episodul afectiv poate fi doar o piesa care ajuta la completarea puzzle-lui. Termenul hipomaniacal ne ofera el insusi indicii despre trasaturile acestui episod afectiv, prefixul hipo adaugat maniei face trimitere la manifestarea la un nivel redus a simptomelor maniacale, adica dispozitia nu este atat de exuberanta, expansiva, iar subiectul nu exprima aceeasi grandoare ca in manie. O alta trasatura care separa tabloul episodului hipomaniacal de episodul maniacal este absenta elementelor psihotice. Dincolo de aceste trasaturi, lista simptomelor hipomaniacale coincide cu cea a episodului maniacal.
Modificarea dispozitiei este observabila pentru persoanele apropiate, iar acestea pot sa faca diferenta intre inainte de declansarea episodului hipomaniacal si perioada cand simptomele sunt manifeste.
Spre deosebire de celelalte episoade afective, in care deteriorarea este destul de severa si afecteaza functionarea individului, in acest caz, poate sa realizeze multe din sarcinile pe care le face in mod obisnuit, fapt ce ingreuneaza sau intarzie detectarea tulburarii. In general, informatiile despre schimbarile care au survenit sunt colectate cu ajutorul persoanelor care-l cunosc destul de bine pe subiect si pot sa sesizeze schimbarile aparute.
Lista simptomelor relevante pentru identificarea episodului hipomaniacal cuprinde:
a) stima de sine exagerata sau grandoare
Cu totii avem idealuri pentru care luptam, insa subiectul episodului hipomaniacal are convingerea ca pentru el totul este realizabil, indiferent de resursele reale pe care le detine. Se simte bine sa pozeze intr-o persoana cu un rol important in vietile celor din jur, iar asta il poate transforma usor intr-o prada pentru cei care doresc sa abuzeze de sprijinul lui. Evita sa le spuna celor din jur nu, cand acestia ii solicita ajutorul, pentru a nu risca sa-si “stirbeasca” imaginea de erou, chiar daca asta presupune pentru el resurse consumate si pe care ar fi putut sa le foloseasca in interesul propriu.
b) scaderea necesarului de somn
In general, alocam somnului aproximativ o treime din cele 24 de ore, insa o persoana care trece printr-un episod hipomaniacal reuseste sa reziste doar cu cateva ore de somn, mai multe zile la rand, si sa fie si plina de energie in tot acest interval. In cele din urma, epuizarea isi cere tributul, si cade intr-un somn lung.
c) fuga de idei si logoreea
Subiectul trece repede de la o idee la alta, lasand impresia ca poate sa abordeze cu usurinta orice subiect, sa faca jocuri de cuvinte si chiar sa fie impertinent. Vorbeste tare si repede, iar vocea sa reuseste sa acopere zgomotul de fond, daca se afla intr-un grup mai mare. Desi ii place sa fie in centrul atentiei si prin logoreea sa isi tine publicul captiv, le permite totusi interlocutorilor sa intervina din cand in cand.
d) distractibilitate
Nu reuseste foarte usor sa se concentreze doar asupra unei sarcini, iar pentru cei care sunt nevoiti sa colaboreze in realizarea unor activitati este destul de dificil sa se acomodeze cu ritmul si maniera acestuia.
e) participarea excesiva la activitati orientate spre un scop
Timpul pare irelevant atunci cand exista energie si dorinta de a face cat mai multe lucruri. Subiectul episodului hipomaniacal reuseste sa planifice diverse activitati si chiar sa participe la cele mai multe. Dar nu intotdeauna asta presupune si satisfactia lucrului bine facut, desi productivitatea este deseori crescuta.
f) implicarea excesiva in activitati placute dar cu risc crescut de consecinte nedorite
Sofatul imprudent, bungee-jumping-ul, rafting-ul, free-running-ul etc. sunt doar cateva din activitatile care determina o atractie tocmai prin gradul de periculozitate pe care-l au. Ele reprezinta totodata si ocazii de testare a limitelor. Dispozitia euforica conduce la dorinta de a trai “senzatii tari” si la ignorarea pericolului.
Ca urmare a sociabilitatii crescute si a lipsei unei selectivitati in interactiunea cu diverse persoane, se poate ajunge la activitati sexuale care in mod normal ar fi fost evitate.
Un episod hipomaniacal debuteaza brusc si poate dura saptamani sau chiar luni. El implica o modificare in functionare, care poate fi observata si de cei din jur, dar care nu a aparut pentru ca subiectul si-a propus sa schimbe ceva in comportamentul sau atitudinea sa. Si, aceasta modificare nu este din cauza efectelor fiziologice directe ale unei substante sau a unei conditii medicale generale.
Pentru a se constata episodul hipomaniacal, este necesar ca persoana sa prezinte 3 dintre simptomele prezentate mai sus - daca dispozitia este crescuta, sau 4 - daca dispozitia este iritabila. Acestea trebuie sa persiste cel putin 4 zile.
Articol realizat de: Gabriela Diaconescu, psiholog