Tulburarile de personalitate care asociaza acte violente sau agresive sunt cele care vin "la pachet" cu un control deficitar al impulsurilor sau furiei, cu agresivitate (borderline, antisocial) sau cele ce se pot decompensa psihotic.
Desi ne mandrim cu faptul ca suntem o societate evoluata, una din marile probleme ale lumii contemporane ramane violenta. Numarul cazurilor in care poate fi observat un comportament violent inregistreaza cresteri marcante in ultimii ani. Organizatia Mondiala a Sanatatii defineste violenta ca "utilizarea voita a fortei fizice, asupra propriei persoane, asupra altcuiva sau asupra unui grup sau comunitati, rezultand in traume fizice sau psihologice".
Modul in care personalitatea se structureaza este un proces de durata ce se definitiveaza undeva la finalul adolescentei, in prematuritate (perioada de adult tanar). Stim ca inainte de a vorbi de o tulburare de personalitate, cronologic se pune problema de o “tulburare de temperament”. Nu vom aborda aici implicatiile factorilor ce tin de mediu, social, familie si, nu in ultimul rand, de biologie (genetica) in structurarea personalitatii, ci mai degraba vrem sa intelegem “cum” anumite structuri de personalitate pot sa devina un pericol pentru societate.
Kurt Schneider definea persoanele care au o tulburare de personalitatea ca fiindpersonalitati anormale cu un caracter care le face sa sufere sau sa provoace suferinta societatii. Schulsinger face un studiu pe mai multi copii adoptati si observa ca tulburarile de personalitate apar de circa 5 ori mai frecvent la rudele de gradul I fata de adoptati, cu o pondere mai mare in randul barbatilor. Asadar, mediul in care acesti copii cresc are o influenta clara, atat timp cat exista si gene ce determina predispozitia spre agresivitate. Faptul ca pervazivitatea (se refera la caracterul extensiv, in timp, al anumitor trasaturi) este o trasatura specifica tulburarilor de personalitate nu este un lucru imbucurator cand ne gandim la o personalitate de tip antisocial care asociaza agresivitate.
Tulburarile de personalitate ce asociaza agresivitate reprezinta una din pietrele de incercare ale practicii psihiatrice sau psihologice prin multitudinea implicatiilor pentru familie, persoana in cauza si societate. Fiind tulburari de personalitate, nu de putine ori apare o masca sub care sunt ascunse intentiile initiale. Manipularea este una din “regulile de baza” pe care acestia o folosesc. Totusi, trebuie sa luam in calcul natura faptei criminale si nivelul de agresivitate. Studii realizate in anii ‘80 (majoritatea prospective - analizeaza evolutia viitoare a societatii pe baza tendintelor actuale) de Cloninger& Bohman arata ca actele antisociale agresive sunt frecvente in cazul alcoolismul de tip B. Acesta are debut precoce, apare la sexul masculin, se transmite genetic. Persoanele afectate dezvolta o dependenta marcata cu prognostic nefavorabil. Si, cum exista date suficiente care indica faptul ca atat acest tip de alcoolism cat si tulburarea de personalitate antisociala sau borderline au numerosi factori de risc familial, tabloul ce se contureaza nu este tocmai imbucurator. Mergand mai departe, exista informatii si dovezi suficiente privind implicatiile genetice in criminalitate care conduc spre o singura idee: exista o implicare familiala de netagaduit in cazurile de delincventa (criminalitate), cu atat mai importanta cu cat natura faptelor comise este mai grava. Acest lucru a fost evidentiat prin studiile pe gemeni mono sau dizigoti. Cu alte cuvinte avem nevoie de 2 lucruri: predispozitia (determinata genetic) si locul potrivit (mediul) unde aceasta se poate manifesta.
Evaluarea riscului de violenta ia in considerare istoricul pacientului (focus in tulburari de personalitate spre a vedea daca exista control al impulsurilor, acte antisociale in antecedente), sexul pacientului (risc mai mare la subiectii de sex masculin), nivelul de instruire, nivelul socioeconomic, existenta unor stresori la momentul comiterii actului violent, existenta suportului social. Din cauza faptului ca trasaturile de personalitate sunt egosintonice (acceptabile pentru ego astfel incat judecata este “ceilalti gresesc, nu eu”), este dificil sa incercam simpla constientizare a actelor distructive, agresive sau a actelor antisociale. Persoanele suferinde vor incerca mereu sa gaseasca raspunsuri corecte pentru gesturi gresite. Si totusi, lupta pentru constientizare ramane in principal rolul specialistului, fie el psihoterapeut sau medic.
Articol realizat de Adina Madarasz, medic
