Fiecare pacient prezinta mai multe mecanisme de aparare dintre care unul este mai puternic, avand un rol sanogenetic.
Reprimarea – excluderea din constient a impulsurilor sau amintirilor care sunt prea inspaimantatoare sau dureroase.
Trairea fantasmatica - este determinata de anxietate fata de intimitate → cei in cauza cauta satisfactie prin crearea unei vieti imaginare, prin care izbutesc sa se mentina intr-o conduita detasata, distanta sau chiar izolata fata de oameni si situatii. Acest mecanism poate contribui la structurarea tulburarii schizoide si schizotipale a personalitatii.
Rationalizarea - atribuirea de motive logice sau oportune, din punct de vedere social, actiunilor pe care le facem pentru a putea parea ca am actionat rational.
Disocierea - starile dispozitionale negative sunt inlocuite in mod inconstient cu stari si afecte pozitive; o convertire a negativului in pozitiv, a insuccesului in succes (tulburarea histrionica).
Formatiunea reactionala - accederea unui motiv din noi insine, exprimand puternic motivul opus.
Intelectualizarea - incercarea de a ajunge la o detasare de situatia care provoaca stres, prin exprimarea ei in termeni abstracti.
Negarea - actele indezirabile sunt impinse in afara constiintei, lasand in urma o vulnerabilizare.
Izolarea - este caracteristica tipului de personalitate obsesiv-compulsiva. Actele indezirabile sunt disecate in stilul sau analitic si rece.
Proiectia - atribuirea “calitatilor” indezirabile altor persoane. Aceasta este defensa principala a personalitatii paranoide. Cel in cauza apare ca orgolios, banuitor si sensibil, inventariind greselile celor din jur.
Diviziunea - este defensa prin care cei din jur sunt separati, in functie de judecati morale si afective, in buni si rai, prieteni si dusmani. Este intalnita in tulburarile borderline si dissociala.
Deplasarea - orientarea catre un alt canal a unui motiv care nu poate fi satisfacut sub o anumita forma.
Cunoasterea principalelor mecanisme de aparare ale Ego-ului constituie cheia descifrarii structurii personalitatii celui in cauza si, implicit, a unei abordari terapeutice eficace.
Articol realizat de Liliana Neagu, psiholog
