Parintii, dar mai ales mamele, trec prin momente de frustrare, de descurajare si deseori de neputinta atunci cand bebelusul plange si nu se lasa alinat in ciuda eforturilor repetate. Nimic nu ajuta, iar fata bebelusului ne spune ca este in disconfort sau suferinta. Totusi, plansul la copiii cu varsta intre 0 si 12 luni este foarte important pentru dezvoltarea lor ulterioara din punct de vedere psihosocial si trebuie sa-i intelegem menirea pentru a sta, noi parintii, mai linistiti in momentele de criza.
Sa ne uitam putin pe motivele pentru care plang bebelusii, altele decat cele legate de nevoile strict biologice.
Incepand cu a doua saptamana de viata, bebelusii au episoade de plans neasteptate si imprevizibile, in lipsa unui factor declansator evident si pornesc si se opresc fara motiv. Aceste episoade de plans sperie cel mai tare mama pentru ca bebelusul manifesta rezistenta la calmare si alinare in timpul acceselor de plans. Perioada sau episodul de plans este prelungit ca si durata si apare mai ales seara sau noaptea.
Fata lor poate arata ca si cum ar fi in durere, dar nu sunt – vizitele la medicul pediatru dupa astfel de episoade se incheie cu descurajantul – este sanatos bebelusul si nu sunt probleme medicale.
Toate acestea sunt motive suficiente pentru a trimite mama, si nu numai, in stari de ingrijorare, descumpanire, frustrare si neputinta.
Aceasta perioada a plansului prelungit se poate manifesta in intervalul cuprins intre 0 – 3 / 5 luni de viata ale copilului. Desigur variaza de la bebelus la bebelus si daca nu este combinat cu dificultati de hranire si de somn, vor fi uitate in scurt timp.
Ce rol are acest plans prelungit si de ce se manifesta in acest interval de varsta? Perioada aceasta de viata este acea perioada in care bebelusul se adapteaza la viata extrauterina. Adaptarea presupune si dobandirea capacitatii de reglaj, lucru care ar fi imposibil in lipsa experientelor de reactivitate. Rolul principal al episoadelor de plans prelungit este unul strict de dezvoltare din punct de vedere psihosocial. De aceea, daca bebelusul este hranit, nu are un disconfort fizic legat de scutec (uscat/umed), de mediul inconjurator (prea cald/prea frig) sau de natura medicala (colici, eruptii dentare etc.), comportamentul de plans prelungit nu ar trebui sa puna parintii in dificultate.
Ce pot face parintii in timpul acestor episoade de plans prelungit? Sa se mentina cat de mult se poate contactul fizic cu bebelusul, sa se manifeste mai multa grija in gesturi si limbaj, sa aiba ca manifestari de raspuns vorbitul si/sau plimbatul cu bebelusul. Obtinerea unei diminuari a intensitatii plansului, si nu reducerea lui completa, este tot ce puteti face pentru a ajuta. Daca plansul a devenit prea frustrant si greu de suportat pentru adult, este necesar ca parintele sa ia o pauza, indepartandu-se de bebelus si revenirea alaturi de el intr-o stare de calm si intelegere. Puteti cere recomandari de la specialisti pentru gasirea celor mai adecvate modalitati de a linisti bebelusul dvs.. Aceste recomandari vor veni ca urmare a intelegerii: tipului de temperament al bebelusului, necesitatilor lui, stadiului de dezvoltare, a mamei si a tipului de interactiune dintre mama si copil.
Dupa 5 luni, episoadele de plans prelungit dispar si se poate observa ca plansul este mai redus ca si durata, este mai specific contextului (adica gasim factori declansatori), se poate sesiza usor intentia din spatele plansului si deci are rol mai mult de semnalizare si mai putin de dezvoltare.
Acum se pun primele caramizi la baza dezvoltarii atasamentului si de aceea este nevoie sa ramanem alaturi de bebelus cu grija si compasiune pentru a transmite mesajul ca suntem acolo, alaturi de el indiferent de ce se intampla.
Articol realizat de Andreea-Monica Ganga, psiholog psihoterapeut.