Divortul este considerat o a fi un eveniment traumatizant, avand toate caracteristicile unei rani sufletesti: este nepredictibil (cel putin o vreme), necontrolabil, iar efectul sau actioneaza un timp indelungat. Separarea legala este precedata de cea emotionala, perioada in care partenerii incearca sa se regaseasca, sa isi salveze relatia, sa evite ruptura definitiva. Insa, de cele mai multe ori, conflictele si tensiunile nu fac altceva decat sa escaladeze, sa frustreze si sa amarasca sotii tot mai mult. Acesta este momentul in care incep sa isi impartaseasca tot mai putine lucruri, sa caute apropiere si intimitate mai rar, sa dizolve prietenia din spatele iubirii. Emotiile se amesteca, pentru fiecare e tot mai greu sa distinga intre obisnuinta si dragoste, iar acolo unde exista si copii, situatia devine tot mai dificila, intrucat partenerii au tendinta de a ramane impreuna de dragul celor mici. Daca aceasta decizie nu este incununata de succes, sau, macar de rutina, pronuntarea divortului nu este decat o chestiune de timp.
Aparent, exista un sot parasit si un altul care pleaca. Am putea crede ca unul sufera mai mult decat celalalt, insa, de fapt, difera doar timpii. Fiecare dintre ei a suferit la un moment dat. Cel care pleaca a considerat ca ceva ii lipseste, ca beneficiile separarii sunt mai importante decat cele ale ramanerii in relatie si a trebuit sa se lupte cu aceasta ambivalenta o vreme, pana cand a considerat lupta pierduta si abandonul o eliberare, iar cel parasit se simte coplesit de disperare, frustrare, neputinta, neajutorare, poate chiar vinovatie. Asadar, amandoi au suferit de pe urma deznodamantului.
Sa revenim putin la cuplurile cu copii. Cei mici traiesc foarte intens acest proces, fie ca iau parte la certuri, fie ca proiecteaza pe tema motivelor. Unii dintre ei se considera vinovati pentru neintelegerile dintre parinti si cauta solutii pentru a-i apropia. Incep sa ceara tot mai multa atentie, ajutor la teme, mai ales acelui partener care se indeparteaza, se imbolnavesc mai des, devin mai sensibili si mai vulnerabili. Unii pot crea coalitii cu parintele parasit, considerat nedreptatit. Oricum ar fi, suferinta lor este nemarginita, iar neputinta ii copleseste.
Pe tot parcursul acestei etape, este esential sa li se explice ce se intampla intre parinti si ca acest lucru nu va periclita in niciun fel relatia fiecaruia dintre ei cu el, ca asa cum ei au prieteni afara, la joaca, la gradinita sau la scoala, cu care uneori intrerup legatura, asa vor face si ei, nu se vor mai vedea zilnic. ”Mama si tata nu mai sunt la fel de apropiati, dar vor ramane prieteni, iar langa tine vom fi mereu.”
Acum, copiii pot reactiona violent sau vor avea nevoie de o multime de asigurari cu privire la ce se va intampla pe viitor, unde se muta, cine se muta, vor avea o camera si in casa mamei/tatalui? Cat de des se vor vedea?Cat de des vor putea suna? Furie vs neputinta, asadar. Emotii pe care trebuie sa le intelegeti si sa le tratati cu tact si rabdare.
Ce se intampla atunci cand unul dintre soti se recasatoreste si incearca sa isi apropie partenerul de copil? Ei bine, copilul/adolescentul poate fi tentat sa il priveasca pe noul parinte ca fiind un intrus in familia sa, motivul pentru care parintii sai nu mai locuiesc sub acelasi acoperis. Il poate trata cu indiferenta, ostilitate, rezistenta si opozitionism. Din nou, rabdarea si comunicarea vor media procesul. Nu ii aratati fiului/fiicei dvs cat de bun/a este noul partener si ca face lucrurile mai bine decat parintele sau, nu deveniti alienanti. Ca sa il accepte, este nevoie, mai intai, sa aiba o relatie foarte buna cu dumneavoastra, in primul rand, sa aiba incredere ca nu il dezamagiti, ca va tineti promisiunile si ca legatura nu va e afectata de aparitia acestei persoane noi.
Nu incercati sa petreceti mult timp in 3, deodata. Mentineti intalnirile private cu copilul, la care, uneori, sa asiste si parintele vitreg. In felul acesta, copilul nu asociaza aparitia unei alte persoane in viata dvs cu deteriorarea relatiei voastre. Vorbiti-i treptat despre sentimentele dumneavoastra, intrucat nu sunt usor de acceptat pentru el. Odata ajuns la maturitate, poate intelege ca aveti nevoia sa va refaceti viata, dar, initial, ”straina/strainul” ii inlocuieste mama/tatal.
Este indicat, ca pe tot parcursul acestui proces, sa nu afisati resentimente fata de fostul sot si sa nu ezitati in a participa, impreuna cu acesta, la evenimente importante din viata copilului, precum serbarile, ziua de nastere, concursurile s.a.
Articol realizat de Gusoi Gabriela, psiholog