Divortul este un eveniment neplacut prin care poate trece un cuplu. Din nefericire, acest lucru se intampla din ce in ce mai frecvent, cand cei doi nu gasesc o cale de a negocia relatia in asa fel incat sa aiba sentimentul ca fiecare castiga ceva fiind impreuna. Cei care sufera insa cel mai mult de pe urma divortului parintilor sunt copiii.
In viata lor au loc schimbari semnificative: parintii nu mai locuiesc impreuna; uneori fratii ajung sa fie separati, unul mergand cu tatal, celalalt cu mama; mutarea intr-un domiciliu nou si, in functie de noua locatie, o alta scoala, alti colegi, alti profesori. Toate acestea se intampla intr-o perioada scurta de timp, dandu-le peste cap toate vechile obiceiuri. Nimic nu mai este cum era.
Daca unui adult ii este greu sa depasesca aceasta perioada grea a vietii sale, cum se impaca un copil cu aceasta situatie?
Bineinteles ca nu e usor! Pentru el dispar multe repere fara sa aiba timp sa anticipeze si sa-si creeze un scenariu al noii vieti. In schimb, protagonistii divortului, parintii, au timpul necesar de a se gandi la consecintele actului lor, de a le evalua si de a-si scrie scenariul de viitor, asta ajutandu-i sa gaseasca resursele necesare pentru a gestiona aceasta situatie.
Deseori, preocupati de propriul scenariu, parintii uita ca micutii nu au capacitatea de a vorbi despre cum se simt in toiul acestor schimbari care se produc prea brusc pentru ei. Iar cei care ar trebui sa aiba grija de ei si sa fie atenti la nevoile lor isi imagineaza ca totul decurge conform planului din mintea lor: copiii au inteles de sunt nevoiti sa faca acest pas si totul este in regula, ba chiar nu par sa fie afectati; nu pun intrebari si se comporta ca si cum nimic nu s-a schimbat.
Asta pana la un moment dat, cand notele la scoala incep sa scada brusc, apar bataile cu colegii de clasa, mint din ce in ce mai des acasa, se izoleaza si comunica din ce in ce mai putin cu adultii din viata lor. Dar nici in aceste momente, parintii nu se intreaba ce au inteles copiii din divortul lor. Nu-si imagineaza, de exemplu, ca micutii cred ca vina le apartine lor, ca se gandesc ca probabil au facut ceva rau sau ca nu au fost copii buni si din cauza asta unul dintre parinti s-a suparat si a plecat.
Este clar ca divortul parintilor ii bulverseaza pe copii si ii face sa-si piarda multe din reperele cunoscute.
Ce ar putea sa faca parintii pentru a-i ajuta sa treaca prin aceasta experienta mai usor si sa faciliteze adaptarea la noile conditii de viata?
1. Sa constientize ca, pentru a ajunge la decizia finala – divortul, au avut nevoie de timp. Timp pe care acum trebuie sa-l ofere si copiilor, fara a pune presiune pe ei sa se obisnuiasca mai repede: “…pentru ca asta e situatia, nu avem ce face”.
2. Sa-i asigure, chiar in mod repetat, ca ceea ce se intampla nu este din cauza lor si ca nu au gresit cu nimic. Ba dimpotriva, ei le ofera momente care-i ajuta sa suporte mai usor situatia dificila prin care trec.
3. Sa-si asume fiecare in parte deteriorarea relatiei si sa nu dea vina unul pe celalalt, in incercarea de a parea cat mai nevinovat. Negarea lor ii va face pe copii sa-si spuna: “daca nici mama nici tata nu au gresit, inseamna ca noi suntem de vina”.
4. Sa evite ca imediat dupa plecarea din casa a parintelui biologic sa fie adus un altul care sa preia cu norma intreaga rolul de mama / tata. Copiii trebuie sa se obisnuiasca mai intai cu gandul ca parintii lor s-au despartit si abia dupa aceea cu perspectiva refacerii vietii alaturi de o alta persoana.
5. Sa incerce pe cat posibil sa pastreze obiceiurile copiilor de dinainte de divort (sa nu schimbe scoala, sa isi pastreze prietenii, sa pastreze regulile casei – orele pentru somn, orele pentru lectii, orele pentru joaca - etc.)
6. In plus, sa fie atenti la fiecare schimbare a comportamentului si sa o discute cu copilul, aratand intelegere, respect si rabdare pentru cat poate sa impartasesca acesta atunci. Si sa nu uitam, parintele este un model pentru copil. Daca vrea ca acesta sa-i vorbeasca despre problemele sale, atunci ar trebui sa-i arate cum sa o faca, vorbindu-i despre propriile probleme si despre cum se simte.
Daca dupa divort parintii nu gasesc o cale pentru a colabora la confortul copiilor, consilierea psihologica post-divort ii poate ajuta sa stabileasca obiective prin care sa coopereze in beneficiul celor mici.
Da, divortul este o realitate in lumea adultilor, dar copiii sufera consecintele acestuia fara sa fi contribuit cumva la deteriorarea relatiei parintilor. Este important sa ne indreptam atentia asupra lor si sa-i protejam cat putem de mult, daca au ajuns in aceasta situatie din cauza noastra.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog
