Logo DespreSuflet www.DespreSuflet.ro

Abuzul din propria copilarie ne afecteaza capacitatea de a gestiona crizele tantrum ale copilului nostru!


parenting sanatosParentingul sanatos presupune sa ne centram pe nevoile copilului si sa avem grija sa dezvoltam capacitatile acestuia in folosul lui. De exemplu, intr-o criza puternica de furie (tantrum) copilul are nevoie
sa se exprime in felul in care simte si, ca parinti, este important sa ii permitem sa se exprime, sa il putem asculta fiind capabili in acelasi timp sa punem limite clare intr-un mod bland si cald.

Cele mai multe accese de furie ale copiilor sunt relativ scurte, dar suportul nostru ca parinti pe perioada de manifestare a acestora ii ajuta pe copii sa se elibereze de tensiune si sa revina la activitatile lor obisnuite. Pe masura ce cresc, ei isi dezvolta increderea atat in parinti cat si in propria lor putere si inteligenta, au mai putine accese de furie si sunt mai capabili sa isi gestioneze sentimentele dificile.

Multi parinti sunt in dificultate atunci cand copiii lor isi exprima emotiile foarte zgomotos. Intr-un acces puternic de furie copiii pot urla, isi pot incorda corpul proptindu-se in picioare ori tavalindu-se pe jos, fug, isi tin respiratia ori vomita, sparg lucruri, pot lovi cu putere devenind foarte agresivi.

Cand aceste crize sunt exprimate in public, situatia e de multe ori si mai greu tolerata deoarece pot aparea privirile iscoditoare ale celor din jur, maini duse expresiv la urechi si parintii se pot simti coplesiti de propriile sentimente de furie, poate de rusine ori de neputinta, de a fi respinsi ori de gandul ca ar putea fi considerati de catre ceilalti, incapabili sa fie parinti buni. Tendinta multor parinti este ca in astfel de situatii sa incerce cu orice chip sa opreasca dezlantuirea taifunului: cauta sa-i cada in voie copilului, pun presiune asupra copiilor ca ei sa fie bine si veseli, uita sa puna limite sanatoase ori devin ei insisi agresivi.

Pe de o parte, in cultura noastra predomina credinta ca exprimarea starilor de furie este ceva gresit, iar pe de alta parte, este firesc sa nu ne putem conecta cu ceea ce am invatat despre parentingul sanatos si sa reactionam pe baza propriilor experiente dureroase, fara a fi insa constienti ca facem asa.

Daca noi insine am experimentat in copilarie orice forma de abuz in mod repetat din partea unuia dintre parinti, acest lucru ne marcheaza profund pentru ca astfel de experiente sunt extrem de dureroase. Din acest motiv luam decizii categorice cu privire la proprii parinti, precum „Nu imi place de tine si te urasc.” sau „Niciodata nu voi fi si nu voi face ca tine.” Cand avem noi insine copii, gasim dificil si suntem confuzi in a pune limite sanatoase copiilor nostri tocmai din teama de a nu repeta comportamentul parintelui abuziv, insa ceea ce facem este ca repetam modelul parintilor nostri, fie excesiv de abuziv, fie de a inchide ochii si a ne lasa abuzati, iar bunele noastre intentii in relatia cu copilul nostru se dovedesc a fi nocive.

Extremele strica, intr-o maniera sau alta, insa atunci cand ne dam voie sa fim constienti de modelul mostenit, singurul pe care il cunoastem, si de durerea pe care o reprimam, ne permitem sa reactionam sanatos pentru noi si pentru copiii nostri.

Mentinand mecanismele de a cadea in voie copilului, de a pune presiune ca el sa fie bine si vesel, de a deveni agresivi si uitand sa punem limite sanatoase acestuia, rasplatim in realitate accesul de furie al copilului. In felul acesta, pe de o parte copilul ramane in disconfort, cautand iar si iar un prilej de a isi exprima starea de tensiune si a se elibera de ea, iar pe de alta parte, el invata ca tantrumul este cea mai buna strategie pentru a primi ceva ce isi doreste si isi mentine acest comportament avand chiar sprijinul mai putin constient al parintelui. Pe termen lung, in loc ca accesele de furie sa se diminueze, asa cum este firesc, ele continua sa se manifeste, poate sub alta forma, pana in adolescenta si chiar in viata adulta.

Este o mostenire grea sa ne masuram competenta de a fi parinti dupa fericirea copiilor nostri: cand ei au rezultate bune, sunt fericiti, cooperanti, iubitori si politicosi suntem mandri, dar atunci cand ei sunt nefericiti sau nerezonabili, cautam vinovati, iar, in acest timp, problemele reale ale copiilor si ale noastre raman nerezolvate.

Problemele emotionale si comportamentale, fie ca apartin copiilor, fie ca apartin parintilor, sunt expresii ale unor suferinte care nu au cum sa fie nici gresite, nici urate. Ele doar sunt si au nevoie sa fie ascultate, vazute si integrate. Dandu-ne voie sa ne confruntam cu trecutul dureros, reusim sa dobandim mai multa claritate si invatam sa distingem intre nevoile proprii, nevoile mediului si nevoile copilului.


Articol realizat de Daniela Dumitru, psihoterapeut

Familie - data postarii: 2016-12-17 17:55:04

Familie - 74 articole

Psihologie - Citeste si...



Curs valutar

24.10.2017

1 EUR 4.5978
1 USD 3.9105

Indice masa corporala
Greutate [kg]
Inaltime [cm]


Gaseste-ne pe Facebook


Psihologie    Servicii Psihologice    Cabinete Psihologice    Asociatii Psihologice    Dezvoltare Personala    Biblioteca Online    Contact    Forum

Powered by SC REFRAMING SRL

Copyright 2017 DespreSuflet.
Toate drepturile asupra site-ului www.despresuflet.ro apartin SC REFRAMING SRL.
Reproducerea integrala sau partiala a textelor din orice pagina a site-ului www.despresuflet.ro
este posibila numai cu acordul prealabil scris al SC REFRAMING SRL.
Pirateria intelectuala se pedepseste conform legii.

DespreSuflet Logo RSS        DespreSuflet Logo Sitemap               Psiholog in Bucuresti Logo