De foarte multe ori auzim intrebarea: “toata lumea este vulnerabila in fata drogurilor sau numai anumite persoane?”. Raspunsul nu este intotdeauna la indemana. Trebuie sa luam in considerare faptul ca, in general, cei care ajung dependenti de substante psihoactive sunt persoane cu o vulnerabilitate aparte. Si, oricat de arid ar putea sa para, acest lucru ne este confirmat de studii si statistici. De foarte multe ori, identificam la dependentii de droguri anumite structuri de personalitate, asa-numitele structuri dizarmonice de personalitate. Acest termen se refera la faptul ca structurarea personalitatii pe parcursul copilariei si adolescentei nu s-a facut in mod armonios.
Cauzele sunt multiple: neglijenta, abandonul, supraprotectia, abuzurile (fizic, emotional, psihic), institutionalizarea, educatia deficitara. In acest mod, cand ajung la maturitate, cei mai multi devin persoane dependente, au incredere scazuta in fortele proprii si in capacitatea lor de a reusi. Sunt impulsivi, au toleranta scazuta la frustrare, pot deveni agresivi. Totodata, trebuie sa luam in discutie si cazul persoanelor ce au diferite afectiuni psihice si asociaza ca si comorbiditate consumul de droguri sau cei ce ajung sa consume la presiunea grupului sau pur si simplu pentru ca e un fenomen “la moda”.
Implicarea factorilor genetici sau neurochimici este evidenta. Genetica foloseste drept unealta studiile pe gemeni, copii adoptati sau familii, si vine sa contureze cateva raspunsuri. Evaluarea se face in mod longitudinal (termen lung - ani), pe un numar mare de persoane, observandu-se modul in care acestia se dezvolta din punct de vedere emotional, social, educational. Ca rezultat multe din studii indica acelasi lucru: factorii genetici dicteaza predispozitia sau anumite tipare de comportament ce pot conduce spre consum.
Factorii de mediu nu vor fi cei care vor implini “profetia”, nu vor hotara unilateral daca cel implicat va ajunge sau nu dependent de consumul acestor substante, insa vor avea un rol important in a oferi conditii bune pentru punerea in practica a comportamentului innascut.
Intr-un astfel de studiu, Robert Cloniger, cunoscut pentru studiile in genetica, neurobiologie si dezvoltarea tulburarilor de personalitate, arata ca o proportie foarte mare din cei ce consuma substante psihoactive (pana la jumatate din ei) ajung sa dezvolte o alta dependenta, anume dependenta de alcool.
Sunt multe articole care arata ca deficitul de atentie la copii, tulburarile de comportament, jocul de noroc patologic, personalitatea de tip antisocial sau sindromul posttraumatic au o baza genetica comuna cu cea a dependentilor.
Un rol foarte important in explicare modului in care vulnerabilitatea in fata drogurilor este stabilita inca de la nivel celular il au genele care codifica asa-numitul sistem cerebral de recompensa. El este alcatuit din structuri nervoase situate in creier cu rol in recompense – avand scopul de a initia actiuni care ne fac placere (de ex. placerea sexuala, alimentatia). Aceasta se intampla prin intermediul eliberarii unor mediatori chimici (neurotransmitatori) ce intretin o stare de bine, satisfactie, siguranta sau confort. In acest mod, o anumita persoana va alege sa repete o actiune care creeaza placere printr-un sistem de conditionare pozitiva.
Sistemul cerebral de recompensa promoveaza supravietuirea, rasplateste actiunile care asigura perpetuarea specie cu sentimente de satisfactie. Persoanele dependente folosesc autoadministrarea de substante psihoactive pentru a suplini deficitul acestui sistem de recompensa, deficit intalnit in mod particular la aceste categorii.
Cum se intampla acest lucru? Diferitele substante pe care acestia aleg sa si le administreze au rolul de a suprastimula sistemul de recompensa prin intermediul eliberarii de dopamina, principalul mediator chimic al acestui sistem. Pe termen lung structura sistemului cerebral de recompensa va fi modificata, comportamentul persoanei dependente fiind in principal orientat pentru a-si procura drogul in detrimentul a orice altceva. Pe masura ce acest lucru se intampla, raspunsul fiziologic dorit (placerea) se va lasa asteptat astfel incat dependentul va simti nevoia sa creasca dozele de drog pentru a obtine aceleasi efecte ca la dozele initiale. Apare astfel un spectru larg de manifestari psihopatologice pe care le vom aborda pe larg in articolele viitoare.
Articol realizat de Adina Madarasz, medic
