Comparativ cu alte adictii, recent introduse in literatura de specialitate, dependenta de o substanta a beneficiat de o considerabila atentie de-a lungul timpului, asta si ca urmare a paletei substantelor care provoaca dependenta.
Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale (DSM-IV) include 11 clase de substante in sectiunea alocata tulburarilor in legatura cu o substanta: alcoolul, amfetamina sau simpatomimeticele cu actiune similara, cafeina, cannabisul, cocaina, halucinogenele, hipnoticele sau anxioliticele, inhalantele, nicotina, opiaceele, phencyclidina, sedativele. In afara de cafeina, toate celelalte, prin consum frecvent si doza din ce in ce mai mare, pot conduce la dependenta.
Dependenta este o tulburare complexa si prin faptul ca nu este afectat doar dependentul, ci si persoanele apropiate. Pentru a putea lupta impotriva acestei tulburari trebuie sa existe o alianta puternica intre bolnav si persoanele care ofera suport, de exemplu, familia, prietenii, participantii la intalnirile de grup specifice unei adictii. De cele mai multe ori, insa, dependentul este blamat, marginalizat, ba chiar se creeaza o coalitie impotriva lui, pentru a-l face sa-si schimbe comportamentul. Din pacate, prin atitudinea dezaprobatoare a celor din jur, dependentul este impins si mai mult spre acele anturaje in care comportamentul lui nu este stigmatizat, ci dimpotriva incurajat.
Simptomele asociate dependentei de substanta
Simptomele principale asociate dependentei de substanta sunt toleranta, abstinenta, dorinta ardenta (presanta) de substanta, uzul compulsiv al substantei - in ciuda faptului ca exista consecinte negative, restrangerea activitatii in jurul obtinerii substantei pentru care a dezvoltat dependenta. Nu intotdeauna apare intregul set de simptome, ci depinde de substanta pentru care exista dependenta. S-a constatat, de exemplu, ca in dependenta de halucinogene nu apare abstinenta.
Toleranta
Toleranta se traduce prin cantitatea tot mai mare de substanta necesara de a fi introdusa in organism pentru obtinerea efectului initial de senzatie placuta, sau macar ceva apropiat. Sunt mai multi factori care influenteaza pragul de toleranta: de cat timp exista consumul, cantitatea, concentratia, sensibilitatea persoanei, tipul substantei.
Abstinenta
Abstinenta inseamna diminuarea concentratiei de substanta in sange si in tesuturi. Apare cand, dupa o perioada de uz prelungit a unor substante, are loc reducerea sau incetarea consumului. Toate tratamentele aferente dependentei de substanta au ca scop principal abstinenta sau normalizarea consumului - in cazul anumitor substante. Un sindrom al abstinentei este sevrajul - o stare de suferinta fizica si psihica care apare ca raspuns la absenta substantei de adictie din organism. Sevrajul se manifesta prin stari de iritare, tremuraturi, insomnie, transpiratie rece, incoerenta, tahicardie, agitatie motorie, dureri in tot corpul. Uneori, pe bratele dependentului pot fi observate rani adanci lasate de unghiile care au incercat sa scoata durerea prin piele. Starile neplacute sunt mai intense atunci uzul substantei se face de o perioada mai lunga de timp, iar doza a tot crescut.
Dorinta ardenta (foamea) de substanta
Mai multe studii explica dorinta ardenta prin dereglarea mecanismelor care gestioneaza placerea. Cei mai multi oamenii au capacitatea de a obtine placerea in mod natural, altii au nevoie de anumite substitute pentru a activa centrii placerii. Odata ce organismul se obisnuieste cu aceasta pseudostare de bine, este foarte greu de a se renunta la ea. Astfel, in urma conditionarii (consecintele placute conduc la cresterea frecventei folosirii stimulentului), dorinta devine tot mai puternica si mai greu de controlat. Dorinta ardenta este intalnita in majoritatea adictiilor.
Uzul compulsiv de substanta pentru a evita sau a usura simptomele din abstinenta
Suferinta prin care trece in timpul sevrajului il determina pe dependent sa continue a face uz de substanta, desi stie ca functionarea sa este afectata. Chiar daca isi propune sa micsoreze cantitatea sau sa limiteze frecventa, renunta destul de repede daca apar senzatiile neplacute.
Cele doua elemente - sevrajul in absenta substantei si placerea asociata uzului substantei - fac din dependenta o boala care poate fi tratata, dar nu vindecata, pentru ca riscul sa reapara exista oricand.
Restrangerea activitatii in jurul obtinerii substantei de adictie
Dependenta este o tulburare penalizata de societate, pentru ca deseori este vazuta ca un comportament deviant. Asa ca, oamenii ii judeca si blameaza pe dependenti, iar tendinta este de a-i marginaliza, izola, pentru a nu-i corupe pe ceilalti. Deseori isi pierd locul de munca, familia ii stigmatizeaza si le taie fondurile, sperand ca in felul acesta ii vor face sa renunte. Aceste strategii nu functioneaza!
Dependentul, in lipsa sprijinului celor dragi, se va refugia in grupuri in care exista persoane care pot sa-i faciliteze accesul la substantele dorite. Dorinta de a-si satisface foamea de substanta il va face sa recurga la comportamente antisociale (furtul, vatamarea altor persoane) pentru a putea sa-si achizitioneze drogul; va face uz de substante de o calitate mult mai slaba, dar la un pret mai mic; si chiar va deveni traficant pentru a avea acces la substantelor dorite.
Este de preferat, daca avem in preajma noastra persoane dragi care se confrunta cu aceasta problema (membri ai familiei, prieteni, colegi etc.), sa nu le abandonam. Dimpotriva, sa le oferim sprijinul si sa le ajutam sa inteleaga posibilele consecinte, fara sa judecam si fara sa criticam comportamentul lor. Sa le indrumam spre centrele specializate in tratarea acestei tulburari si sa le fim alaturi in acest proces de eliberare din lanturile grele ale dependentei.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog
