Din punct de vedere juridic, casatoria reprezinta uniunea liber consimtita dintre un barbat si o femeie, incheiata cu respectarea dispozitiilor legale, in scopul intemeierii unei familii.
“Casatoria este o relatie psihologica intre doi oameni constienti, o constructie complicata, alcatuita dintr-o serie intreaga de date subiective si obiective, avand o natura foarte eterogena”, conform psihologului analist C.G. Jung. Este un proces interpersonal al definirii si maturizarii noastre ca personalitati, de autocunoastere prin intercunoastere; este o “experienta traita” si care nu poate fi inteleasa decat din interiorul trairii, afirma psihologii I. Mitrofan si C. Ciuperca.
Din perspectiva sociologica, actul casatoriei semnifica unirea a doua neamuri intre care nu exista legaturi de consangvinitate. Aceasta unire poate fi endogamica – partenerul este ales din acelasi grup, comunitate, rasa, religie etc. – sau exogamica – partenerul este ales din afara grupului. Pe de alta parte, casatoria poate fi: patrilocala, neolocala sau matrilocala. Patrilocalitatea implica stabilirea resedintei noilor soti impreuna sau in apropierea parintilor sotului. Neolocalitatea implica o resedinta neutra. Matrilocalitatea inseamna stabilirea domiciliului impreuna sau in apropierea parintilor sotiei. In prezent, arata I. Mihailescu, domina casatoriile matrilocale si, indeosebi, cele neolocale.
Din perspectiva religioasa, vorbim despre taina casatoriei (a cununiei) ce implica relatia de “comuniune responsabila dintre barbat si femeie”; o legatura naturala de dragoste si ajutor reciproc, bucurie de celalalt si rabdare a lui”, conform teologului D. Staniloaie; o legatura pe viata intre cei doi soti alcatuind unitatea completa barbat-femeie.
Momentul optim al casatoriei
Aici se ridica intrebarea: „Care ar fi perioada de timp optima pentru o prietenie reusita inainte de a face pasul casatoriei?”
a). Sa treaca „saptaluna oarba”.
b). Depinde de cat de des se intalnesc cei doi. Timpul in care sunt impreuna conteaza pentru cunoasterea reciproca si nu numai.
c). Exista un moment de motivatie afectiva matura cand poti spune: „Este timpul sa ne casatorim”, momentul in care, dupa ce ai luat in calcul toate aspectele, observi ca va cunoasteti destul de bine, va acceptati asa cum sunteti si sansele sunt extrem de mici sa mai descoperiti ceva la celalalt care v-ar putea zdruncina relatia.
Sunt si exceptii cand curtarea, din motive obiective, trebuie sa dureze mai mult. Insa, se pare ca o perioada de la un an la doi ani este ideala pentru a lua o decizie in privinta trecerii relatiei la un nivel superior - casatoria. O amanare prea indelunga a momentului casatoriei poate face ca motivatiile sa scada, orientarile sa se schimbe si practic sa pierzi o partida buna.
De asemenea, amanarea la nesfarsit a momentului casatoriei ridica intrebarea daca nu cumva este ceva subred in acea relatie.
Succes tuturor!
Articol realizat de Mery-Diana Dobrica, psiholog