Cea mai mare dorinta a copilului este sa fie iubit si acceptat de catre parintii sai. Din perioada intrauterina, fatul simte emotiile mamei, stie daca este dorit sau nu. De aici se scrie scenariul sau de viata...
Un copil care nu a fost dorit se va simti neiubit de cei din jur, de viitorul partener de viata, se va lupta in permanenta pentru atentia celor din jur, poate va considera ca nu merita sa fie iubit, pentru ca relatia cea mai importanta a copilului este cea cu mama sa.
In placenta, copilul traieste o relatie de iubire perfecta, in care mama ii asigura tot ce este necesar. Prin nastere copilul intra in aceasta lume fiind nevoit sa se adapteze la noile conditii de trai, situatie in care mama nu va mai fi tot timpul langa el. De aceea, nasterea ar trebui sa se produca atunci cand copilul este pregatit sa vina pe lume. Daca vine mai devreme, este posibil ca adult sa fie vesnic nepregatit sa-si asume responsabilitati sau sa-i fie greu sa se afirme.
Odata cu nasterea, pe langa hrana fizica, laptele matern, copilul are nevoie de afectiune, are nevoie sa i se vorbeasca, sa fie mangaiat. De asemenea, este important numele ales, motivatia alegerii lui.
Un moment important este intarcarea, care nu trebuie sa fie facuta fortat, dar nici prelungita prea mult. In ambele cazuri pot sa apara dependenta mai tarziu, la adult, de alcool, de tutun sau de droguri sau poate sa apara logoreea.
O alta situatie care poate constitui o greseala educationala, o constituie alimentarea copilului in gura pana la 5 sau 6 ani chiar. Copilul, e necesar sa manance singur de cand poate sa tina lingurita in mana. Acest fapt constituie o castigare a independentei sale, odata cu deplasarea in jurul varstei de un an si rostirea primelor cuvinte. Cocolosirea excesiva a copilului prin alimentarea fortata, imbracarea copilului, spalarea lui cand acesta o poate face singur constituie bariere in dezvoltarea emotionala normala a copilului.
Acesta poate deveni anxios, timid, nefiind sigur pe propriile sale forte.
O alta problema care tine de educatia copilului este stilul de comunicare agresiv, cu jigniri si etichete, atunci cand copilul greseste si incalca regulile stabilite de parinti. In primul rand, regulile pentru a fi respectate trebuie intelese de copil. Acesta are nevoie de explicatii pe care sa le inteleaga si sa le accepte. De exemplu, unui copil de 4 ani ii poti spune: "Nu te indeparta de banca unde stau eu, ma voi ingrijora daca nu te vad!", in loc de "Sa nu te prind ca te indepartezi, ca atat iti trebuie, intri in casa urgent!”.
Copiii sunt ca niste caiete cu pagini nescrise si au o curiozitate fireasca de a descoperi lumea, iar adultii au misiunea sa-i insoteasca si sa le arate partea frumoasa a vietii. De multe ori nu se intampla asa. Copiii sunt jigniti, uneori loviti. Parintii plini de griji si enervati de la serviciu nu mai au timp pentru copiii lor. De cele mai multe ori, sunt nevoiti sa faca teme cu copiii, desi nu au pregatirea necesara pentru a face acest lucru.
De-a lungul timpului, am auzit diverse prejudecati, de la adulti, legate de educatia copilului: "E copil, ce daca ii da o palma la fund?", "Copilul se pupa doar noaptea in somn", "Copiii manipuleaza" etc.
Ce spun copiii: "Mama ma uraste rau daca ma bate asa!", sau "Mama, iubeste-ma, nu ma certa!”.
Probabil ca un intreg sistem educational se cere schimbat. Comportamentul la copil se invata prin imitatie, de aceea educatia in familie si in scoala isi pune amprenta atat asupra viitorului adult cat si a intregii colectivitati. Un copil crescut in pace si buna intelegere, ajuns in sistemul educational, se vede nevoit sa se adapteze la agresivitatea celor din jur si, desi pleaca bine educat de acasa, colectivitatea il schimba, il invata sa se apere, ceea ce este extrem de trist!
Sa presupunem ca toti copiii ar fi educati in spiritul blandetii, suportului afectiv, incurajarii pentru ceea ce pot face ei cel mai bine. Care ar fi rezultatul? O buna ameliorare a patologiei sociale, un mediu pozitiv, suportiv, in care starea de bine s-ar propaga imediat.
Articol scris de Emilia Petrescu, psiholog
