Comunicarea functionala, sau autentica, se bazeaza pe interpretarea corecta a mesajului transmis de interlocutor. De foarte multe ori insa acest mesaj este alterat de filtrul realitatii subiective a receptorului. Realitatea subiectiva este realitatea perceputa de subiect, aceasta oglindeste: credinte – se bazeaza pe perceptii, dar si pe asumarea faptului ca ceva exista; convingeri – reprezentari sau interpretari subiective ale evenimentelor; nivel de educatie, experiente de viata, asteptari etc.. Daca luam in considerare toate aceste variabile, putem sa intelegem de ce doua persoane nu vor percepe niciodata la fel aceeasi realitate.
In comunicarea disfunctionala, un mesaj de tipul: “Draga mea, astazi voi ramane la serviciu cateva ore in plus, mai am ceva de lucru.” poate ajunge sa fie interpretat de receptor astfel:
- “sigur s-a intamplat ceva rau” – anxiosul (tinde sa vada un pericol in orice);
- “intarzie pentru ca nu ma mai iubeste” – depresivul (anticipeaza un esec, desi nimic din fraza de mai sus nu conduce spre o astfel de concluzie);
- “trebuie sa verific de ce sta peste program, sigur e cu o alta femeie” – paranoicul (viata inseamna pentru el urmarirea unui inamic imaginar);
- “eu, ce fac singura?” – dependentul (nu-si poate concepe viata in lipsa unei persoane care sa ofere un sens existentei sale);
- “daca pentru el conteaza doar munca, atunci sa doarma la serviciu” – agresivul (constant isi manifesta nevoia de dominatie sau de posesie, ignorand drepturile celorlalti);
- “mda, cum vrei tu” – evitantul (evitarea unui raspuns care sa corespunda trairilor sale ii ofera impresia ca inca detine controlul).
Bineinteles ca pot exista multe alte interpretari ale acestui mesaj, iar acest lucru este posibil atunci cand cei doi interlocutori ai comunicarii nu asigura validarea mesajului.
Validarea mesajului presupune din partea emitatorului sa verifice daca ceea ce a transmis a ajuns corect la emitator, sau sa realizeze ajustarea daca este nevoie, iar din partea receptorului, reformularea mesajului (nu reproducerea!!), pentru a-i confirma interlocutorului ca nu a oferit o alta semnificatie. De exemplu, mesajul de mai sus poate fi reformulat: “Dragul meu, inteleg ca ai nevoie de mai mult timp pentru a finaliza sarcinile de serviciu si ca vei ajunge acasa mai tarziu.”
Cand comunicarea isi atinge scopul, acela de a intermedia schimbul de informatii intre doi parteneri (indivizi, grupuri, institutii), iar intelesul atasat sa fie acelasi atat pentru emitator cat si pentru receptor, putem sa consideram ca avem comunicare functionala.
Prin acest tip de comunicare dispar nepotrivirile in semnificatia atasata unui mesaj, ajutand la consolidarea interactiunii si evitarea escaladarii conflictelor.
Articol realizat de Gabriela Diaconescu, psiholog