"Visele neinterpretate sunt precum scrisorile care nu au fost deschise…Visele reprezinta mijloace importante de comunicare dinspre noi insine catre noi insine".(Erich Fromm)
Aprofundarea interpretarii viselor, reprezinta, pentru multi, o intoarcere acasa, aducerea in prezent a unor evenimente uitate, proces ce nu are loc fara transformari. Pe de alta parte, cultura noastra nu ofera prea mult sprijin social celor preocupati de explorarea starilor mentale. Cu toate acestea, metodele folosite in psihoterapie pentru deslusirea reveriilor, sunt foarte variate, in functie de postulatele fiecarei abordari.
Ca sa intelegem visele, se impune sa ne oprim asupra somnului, starea dispozitionala in care se petrece visul. Scopul esential al somnului este odihna si apropierea de repaus a activitatii somatice si a functiilor psihice. Totusi, individul care doarme, nu este detasat total de preocuparile zilei. O mama este atenta, chiar si in somn, la semnalele de orice tip ale bebelusului ei, iar cazurile in care oamenii se trezesc dimineata la ora la care trebuie sa sune alarma ceasului, nu sunt putine. Starea in care sunt posibile fantazarile se numeste’’ transa’’. Aceasta stare nu inseamna, neaparat, pierderea constiintei ori a autocontrolului, din contra, anumite forme ale transei largesc extraordinar capacitatea visatorului de a se controla, precum si perceptiile senzoriale, spre deosebire de acele transe hipnotice, unde relatia cu realul este vizibil redusa (Lubek, 2007).
Revenind la tehnicile si perspectivele psihoterapeutice de interpretare a viselor, o voi puncta pe cea propusa de Freud, aceea a asociatiilor libere, adica descifrarea continutului latent prin numirea de catre subiect a primului cuvant care ii strabate gandul in momentul in care se refera la elemente disparate din vis. In acest fel, se creeaza un limbaj al continutului oniric, purtator de foarte mult sens: dorinte refulate, conflicte, nevroze etc. Analiza visului se refera, in primul rand la analiza şi interpretarea acestor simboluri şi substitute exprimate adesea de componente nesemnificative ale visului, de amanunte cum ar fi: imagini nefireşti, absurde, schimbari de planuri temporo-spaţiale, imbracamintea personajelor, unele gesturi, etc. Toate aceste aspecte, manifeste si latente, sunt interpretate in corelaţie cu date despre personalitatea şi istoria pacientului, cu evenimentele cotidiene ale acestuia intr-o forma inteligibila, credibila, acceptabila de catre pacient.
Un alt punct de vedere este cel al ucenicului lui Freud, Adler, care asocia lipsa unei comuniuni sociale, a unei aderari la valorile sociale cu reveriile care ascundeau suferinte din cele mai chinuitoare. Mai mult, imaginile haosului si ale salvarii unor persoane importante, tind sa fie atribuite neputintei si timiditatii. In mod cert, spunea el, atunci cand un copil viseaza alti parinti, el este nemultumit de proprii parinti. Pe de alta parte, daca, in realitate, traversam un esec, este foarte posibil ca si fantazarea sa imagineze o situatie asemanatoare.
Maniera gestaltista de abordare a viselor, asa cum o vedea Fritz Perls, este de a le explora, de a le readuce la viata, traindu-le in momentul actual. Pacientilor li se cere sa puna visul in actiune, sa se implice, sa intre in pielea personajelor pentru a-i constientiza potentialul ascuns . Acest lucru este explicat de teoria gestaltista conform careia elementele viselor sunt fragmente ale personalitatii individului.
Paradigma cognitiv-comportamentala puncteaza faptul ca o intelegere mai buna a viselor permite integrarea eficienta a diverselor aspecte ale personalitatii. De aceea, pastrarea unui jurnal de vise este absolut necesara. Clientii isi vor cumpara caiete special pentru a fi consacrate consemnarii viselor. Recomandarea terapeutilor este ca, imediat dupa trezirea din somn, fara amanare, visele sa fie notate. Acestea trebuie descrise detaliat, precum si personajele, sunetele si mirosurile percepute, iar apoi sa li se dea un titlu sugestiv, pentru a facilita evocarea ulterioara, in cabinetul de psihoterapie.
Asadar, tehnicile de explorare a viselor in cabinetul psihologic, sunt foarte variate, in functie de scoala terapeutica a practicianului si de tipul de personalitate al clientului. Este nevoie ca fiecare specialist sa aiba cunostinte aferente fiecarei paradigme, pentru a-i sesiza limitele si avantajele si a reusi sa le unifice, astfel incat sa obtina libertatea de a alege, in functie de context si de particularitatile de personalitate ale clientilor, tehnicile potrivite de interpretare a viselor acestora.
Articol realizat de Gabriela Gusoi, psiholog
Cabinet Individual de Psihologie - Gusoi Gabriela