Cenzura in vis

[raluca79]

Cenzura are un rol important in formarea visului, ea fiind aceea care impune modificarea continutului latent prin intermediul travaliului visului. Acest rol e jucat de cenzura si in timpul analizei atunci cand e vorba ca visele sa devina obiectul analizei.
In timpul analizei efectele cenzurii sunt:
- pe de-o parte cenzura blocheaza asociatiile analizantului legate de elememtele visului,
- pe de alta parte cenzura poate sa-l impiedice pe analizant sa accepte o interpretare data de analist chiar daca ea e corecta.
Continuturile cenzurii sunt alcatuite din acele norme culturale pe care subiectul si le-a asumat. Persoanele diferite au, cu exceptia unor elemente fundamentale, cenzuri diferite. Acest termen
de cenzura e inlocuit in limbajul lui Freud, fara a disparea, cu termenul Supraeu dupa 1920. Cenzura se opune patrunderii in constient, chiar si in timpul somnului a dorintelor inconstiente; intrucat acestea sunt atat de importante pentru formarea visului, e utila o caracterizare generala a lor.
Dorintele inconstiente, indiferent de natura lor exprima un egoism fara limite. In vis, intotdeauna in pofida deghizarilor, Eul visatorului joaca un rol de prim plan.
Continuturile dorintelor inconstiente pot fi:
- de natura sexuala, respectiv dorinte incestuoase sau perverse;
- de natura agresiva, care de foarte multe ori se orienteaza asupra persoanelor cele mai apropiate.

Functia si esenta visului

Din punctul de vedere al psihanalizei freudiene functia visului e de a proteja somnul. Aceasta functie se realizeaza prin prelucrarea tuturor stimulilor perturbatori si transformarea lor intr-o halucinatie vizuala sau acustica care permite continuarea somnului. Aceste excitatii perturbatoare pot fi: excitanti exteriori, excitanti interiori, anumite interese psihice persistente (dorinte constiente sau ale inconstientului de natura instinctuala).

Functia visului si cosmarul.

Psihicul dispune de mijloace diferite de protectie atunci cand dorinta inconstienta tinde sa devina mai puternica decat cenzura ceea ce pune in pericol somnul. O prima situatie mai atenuata este atunci cand cenzura actioneaza in timpul visului de asa maniera incat visul e insotit de ideea ca de fapt ceea ce se intampla nu e decat un vis. Visatorului i se spune ca ceea ce traieste nu e realitate, ci un produs al imaginatiei sale, astfel incat continutul visului e relativizat. Al doilea mijloc e apelul la angoasa. In timpul viselor urate intervine angoasa care e intotdeauna provocata nu atat de evenimentele aparent obiective din vis, ci de dorintele inconstiente ale visatorului care se apropie periculos de constiinta. Interventia angoasei poate contribui la indepartarea de constient a tendintelor respective. In al treilea rand, se apeleaza la trezire care e ultimul mijloc de a impiedica dorinta interzisa sa patrunda in constient. Cenzura poate apela la trezire asa cum paznicii din vechile orase aveau misiunea sa-i trezeasca pe locuitori daca pericolul era extrem. Trezirea e un esec al prelucrarii tendintelor inconstiente in masura in care visul nu mai e continuat.

Simbolismul oniric din perspectiva psihanalitica

Freud, prin teoria sa despre simbolurile universale, a anticipat teoria lui Jung. Pentru Freud simbolul oniric e o relatie constanta de substituire intre un element al continutului manifest si o idee din continutul latent.
Desi Freud si psihanaliza lui sunt preocupate in primul rand de simbolurile individuale, totusi Freud a recunoscut si existenta unor simboluri suprapersonale, a unor simboluri valabile pentru un grup de oameni sau pentru umanitate. Freud a constatat ca exista elemente la care visatorul nu poate produce asociatii (elemente mute – pot fi interpretate totusi prin compararea lor cu simbolurile din diverse produse culturale sau chiar cu simbolurile care circula in limbaj curent).
Exemple de simboluri onirice:
- atat in vis, cat si in basm (vis al sufletului colectiv), imparatul/imparateasa, regele/regina simbolizeaza parintii visatorului. La randul sau visatorul apare ca si in basme in pozitie de print/printesa.
- o importanta categorie de simboluri universale sunt cele de natura sexuala: obiectele alungite (bastoane, trunchiuri de copac, umbrela, foarte frecvent – arme, cutit, pumnal, pusca) - simboluri falice; de asemenea un simbol falic foarte raspandit e sarpele.
- pe de alta parte, cutiile, sobele, pesterile, navele si toate tipurile de vase simbolizeaza corpul femeii.
- zidurile netede pe care visatorul le escaladeaza sau fatadele pe care aluneca sunt reprezentari ale corpului uman; ele s-ar alimenta din experientele infantile cele mai vechi cand copilul escaladeaza corpul parintilor. Jung – astfel de vise trimit la o experienta supraindividuala, filogenetica.
- potecile abrupte, scarile, faptul de a se afla plasat pe scara indiferent daca se urca sau coboara – simboluri ale actului sexual.
- simboluri care trimit la castrare – reprezentata prin calvitie, taierea parului, pierderea unui dinte, decapitarea; aparare fata de ideea castrarii – simboluri falice; castrare – soparla care are capacitatea de a-si regenera coada.
- utilizarea animalelor pentru a simboliza organele genitale – pestele, melcul, pisica, soarecele – simboluri falice.

Dinamica visului

Din punct de vedere psihanalitic, visul are trei momente:
- formarea dorintei – in timpul somnului datorita diminuarii activitatii cenzurate excitatia instinctuala se apropie de constient si tinde sa se impuna constiintei. Acest lucru se realizeaza prin investirea amintirilor diurne cu aceeasi energie instinctuala.
- regresiunea dorintei – presiunea pe care o exercita tendintele instinctuale impune cenzurii sa le refuleze ceea ce face ca excitatia instinctuala sa parcurga un drum regredient, drum pe parcursul caruia intervine travaliul visului.
- halucinarea dorintei – e progredient. Tendintele revin in constient sub forma de halucinatii in care continutul latent e prelucrat astfel incat sa nu fie recunoscut.

---

Alte subiecte postate de raluca79

Comunicare copilului in primul an de viata