Ce este atacul de panica?
Scris: Mie Sep 28, 2011 1:39 pmAtacurile de panica se manifesta prin aparitia unor episoade neasteptate de frica intensa, ce declanseaza un stres puternic, impresionant, mult mai mare decat ar declansa acea situatie in mod obisnuit. Ele pot aparea oricand, in timpul starii de veghe sau de somn. Incep fara niciun avertisment, au intensitate mare si dureaza pana la maxim o jumatate de ora.
Atacurile de panica se pot ivi in conditii situationale (in anumite circumstante) sau neasteptate (fara avertisment si motiv aparent).
Pe langa starea de frica, anxietate mare, acestea sunt insotite si de simptome fizice de genul palpitatiilor, transpiratiilor, dispneei (greutate in respiratie), sentiment de pierdere a controlului, de moarte iminenta, greata, vertij, batai rapide si neregulate ale inimii etc.
Persoanele care au trecut prin experienta unui atac de panica evita acele conditii situationale care ar face posibila reaparitia lui - nu mai iau autobuzul, metroul, liftul, evita aglomeratiile etc., ceea ce poate conduce la izolare, afectand in mod negativ calitatea vietii.
Adesea, simptomele sunt atribuite unor boli de natura fizica, insa, in urma investigatiilor medicale, de putine ori se sustin ca avand drept cauza ceva de ordin fizic. De multe ori, aceste atacuri de panica, puse pe seama unor diagnostice prezumtiv medicale, sunt foarte solicitante si costisitoare pentru ca pacientii continua sa faca investigatii peste investigatii.
Apare atunci intrebarea de ce are si manifestari somatice, daca atacul de panica este o suferinta sufleteasca interioara? Cum de se manifesta asa si, totusi, medical, nu exista o cauza fizica?
Sa nu uitam ca omul in ansamblul lui este si parte psihica si parte fizica. Nu poate fi vazut numai in partialitatea lui, doar fizic sau doar psihologic. Ceea ce este psihic neexprimat, nerecunoscut, reprimat, in partile cele mai adanci ale inconstientului, nu face ca problema sa dispara, ci doar sa coexiste la un nivel inconstient, de unde tendinta reglatoare a organismului gaseste o cale simbolica de exprimare, si anume in plan fizic, sub forma atacurilor de panica.
Am putea considera atacul de panica un semnal de atragere a atentiei catre rezolvarea unei probleme, ajungandu-se la un nivel optim si echilibrat de desfasurare a vietii individului. De multe ori, chiar daca durerea este sacaitoare, daca ea nu ar exista nu am sti ca se intampla ceva in organism. Manifestarea ei determina individul sa mearga la medic si astfel organismul isi poate recapata starea de sanatate.
In consecinta, psihologii cred despre raspunsul in plan somatic ca este o modalitatea de exprimare a unei suferinte interioare, fiindca, din diverse motive, calea naturala a fost blocata.
Ca urmare a nerezolvarii cauzei, in timp, prin uzura instituita de stresul la nivel maxim, pot aparea si structurari ale unor boli in plan somatic, de exemplu, aparitia tulburarilor de ritm cardiac sau a unor boli coronariene etc.
Frecvent, un atac de panica poate insoti, de exemplu, o depresie. Din cauza repetarii dese a atacurilor de panica, poate apare o anxietate anticipatorie (frica de frica), ce nu face decat sa determine existenta unei stari de tensiune si anxietate constanta. Sau, poate conduce spre evitarea fobica a unor spatii (locuri sau situatii), fapt ce duce la izolare. Nu de putine ori, este intalnita convingerea ca folosind anumite substante (alcool, tutun, droguri) se ajunge la micsorarea anxietatii, cand de fapt se petrece opusul, inrautatirea situatiei.
Fara tratarea cauzei, calitatea vietii este afectata negativ in timp, ducand la invalidarea persoanei. De aceea, preventia instituirii afectiunii somatice poate avea efecte pozitive asupra sanatatii psihice si fizice a individului. Tratament inseamna nu numai medicatie, ce se adreseaza simptomatologiei (anxiolitice administrate sub supravegherea medicului psihiatru), dar si, complementar, psihoterapie.
Daca se actioneaza pe doua directii, cauzal si simptomatic, pacientul are sansa sa se recupereze mai repede si recidivele sa fie semnificativ diminuate in prima faza, sau absente pe termen lung. Astfel, starea de sanatate fizica si psihica ii va permite sa aiba un rol activ, participativ, la viata sociala si personala, cu repercursiuni pozitive in calitatea vietii lui.
Articol realizat de Liliana Puchea, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Puchea Liliana
Atacurile de panica se pot ivi in conditii situationale (in anumite circumstante) sau neasteptate (fara avertisment si motiv aparent).
Pe langa starea de frica, anxietate mare, acestea sunt insotite si de simptome fizice de genul palpitatiilor, transpiratiilor, dispneei (greutate in respiratie), sentiment de pierdere a controlului, de moarte iminenta, greata, vertij, batai rapide si neregulate ale inimii etc.
Persoanele care au trecut prin experienta unui atac de panica evita acele conditii situationale care ar face posibila reaparitia lui - nu mai iau autobuzul, metroul, liftul, evita aglomeratiile etc., ceea ce poate conduce la izolare, afectand in mod negativ calitatea vietii.
Adesea, simptomele sunt atribuite unor boli de natura fizica, insa, in urma investigatiilor medicale, de putine ori se sustin ca avand drept cauza ceva de ordin fizic. De multe ori, aceste atacuri de panica, puse pe seama unor diagnostice prezumtiv medicale, sunt foarte solicitante si costisitoare pentru ca pacientii continua sa faca investigatii peste investigatii.
Apare atunci intrebarea de ce are si manifestari somatice, daca atacul de panica este o suferinta sufleteasca interioara? Cum de se manifesta asa si, totusi, medical, nu exista o cauza fizica?
Sa nu uitam ca omul in ansamblul lui este si parte psihica si parte fizica. Nu poate fi vazut numai in partialitatea lui, doar fizic sau doar psihologic. Ceea ce este psihic neexprimat, nerecunoscut, reprimat, in partile cele mai adanci ale inconstientului, nu face ca problema sa dispara, ci doar sa coexiste la un nivel inconstient, de unde tendinta reglatoare a organismului gaseste o cale simbolica de exprimare, si anume in plan fizic, sub forma atacurilor de panica.
Am putea considera atacul de panica un semnal de atragere a atentiei catre rezolvarea unei probleme, ajungandu-se la un nivel optim si echilibrat de desfasurare a vietii individului. De multe ori, chiar daca durerea este sacaitoare, daca ea nu ar exista nu am sti ca se intampla ceva in organism. Manifestarea ei determina individul sa mearga la medic si astfel organismul isi poate recapata starea de sanatate.
In consecinta, psihologii cred despre raspunsul in plan somatic ca este o modalitatea de exprimare a unei suferinte interioare, fiindca, din diverse motive, calea naturala a fost blocata.
Ca urmare a nerezolvarii cauzei, in timp, prin uzura instituita de stresul la nivel maxim, pot aparea si structurari ale unor boli in plan somatic, de exemplu, aparitia tulburarilor de ritm cardiac sau a unor boli coronariene etc.
Frecvent, un atac de panica poate insoti, de exemplu, o depresie. Din cauza repetarii dese a atacurilor de panica, poate apare o anxietate anticipatorie (frica de frica), ce nu face decat sa determine existenta unei stari de tensiune si anxietate constanta. Sau, poate conduce spre evitarea fobica a unor spatii (locuri sau situatii), fapt ce duce la izolare. Nu de putine ori, este intalnita convingerea ca folosind anumite substante (alcool, tutun, droguri) se ajunge la micsorarea anxietatii, cand de fapt se petrece opusul, inrautatirea situatiei.
Fara tratarea cauzei, calitatea vietii este afectata negativ in timp, ducand la invalidarea persoanei. De aceea, preventia instituirii afectiunii somatice poate avea efecte pozitive asupra sanatatii psihice si fizice a individului. Tratament inseamna nu numai medicatie, ce se adreseaza simptomatologiei (anxiolitice administrate sub supravegherea medicului psihiatru), dar si, complementar, psihoterapie.
Daca se actioneaza pe doua directii, cauzal si simptomatic, pacientul are sansa sa se recupereze mai repede si recidivele sa fie semnificativ diminuate in prima faza, sau absente pe termen lung. Astfel, starea de sanatate fizica si psihica ii va permite sa aiba un rol activ, participativ, la viata sociala si personala, cu repercursiuni pozitive in calitatea vietii lui.
Articol realizat de Liliana Puchea, psiholog
Cabinet individual de psihologie - Puchea Liliana