Incapatanarea copilului sau deficit de atentie la copil?
Scris: Sâm Oct 15, 2011 11:55 amDe unde stim? Cum tragem concluzia? Cand apar primele semne? Cum e comportamentul copilului? De ce e incapatanat? Cine e de vina? De ce nu ne intelegem? Cum sa-l invat sa aiba mai multa rabdare? Cand devine un diagnostic?... Si multe alte intrebari iau nastere in gandurile si grijile parintilor care au un copil al carui comportament e greu de acceptat, greu de inteles si greu de descifrat.
Prima intrebare care apare cu o frecventa ridicata in randul parintilor si totodata care induce spre confuzie este urmatoarea: „Cum imi dau seama daca am un copil incapatanat sau intr-adevar are tulburari de atentie?”
Pentru inceput haideti sa facem o scurta introducere si familiarizare cu termenii, simptomele si comportamentul manifest in cazul tulburarilor de atentie la un copil.
Despre tulburarile de atentie:
- capacitatea slaba de concentrare a atentiei este unul din cele mai intalnite semne la copilul cu tulburari de atentie pe de-o parte iar pe de alta parte copilului ii este aproape imposibil sa isi mentina interesul si atentia pe o singura sarcina. Nu se poate mobiliza sau organiza cu scopul de a finaliza o activitate indiferent de gradul de complexitate.
- copilul nu mentine contactul vizual cu ceilalti sau atunci cand apare contactul vizual e pentru o durata foarte scurta, asa incat da impresia ca nu il intereseaza sau nu aude nimic din ceea ce-i spun ceilalti din jur.
- prezenta agitatiei si impulsivitatii manifestata sub forma neputintei de a asculta, de a sta linistit pret de cateva minute este o alta trasatura a copilului cu tulburari de atentie, de asemenea copilul are tendinta de a se repezi spre o persoana sau un obiect, ii foieste/agita picioarele, dispare de sub ochii adultului etc;
- dificultatea de a respecta regulile/normele unui cadru anume (fie in mediul familial, fie la scoala), reguli de care i se cere copilului sa tina cont insa impulsivitatea sa il impiedica in cele mai multe cazuri. Astfel pentru a exemplifica, atunci cand devine impulsiv copilul are tendinta sa intervina/vorbeasca in clasa neintrebat (in timp ce vorbeste un alt coleg/profesorul), de a apuca diferite obiecte din mana celuilalt inainte de a-i fi oferite etc, tendinte care uneori pot duce la actiuni agresive sau tulburari de comportament.
Ce alte semne si comportamente ne vorbesc despre prezenta unei tulburari de atentie la copii?
- dificultatea copilului de a se juca fie individual fie impreuna cu alti copii/in grup;
- prezenta unui limbaj defectuos sau o verbalizare fie absenta fie, dimpotriva, folosita in mod excesiv, asociata cu fixarea pe anumite silabe/cuvinte folosite in mod repetat (in afara unui context adecvat);
- dificultati de a asculta sau reda ceea ce li se comunica;
- pierderea frecventa a obiectelor necesare pentru desfasurarea unei sarcini/activitati;
- angajarea in activitati periculoase fara constientizarea aparitiei unor riscuri/pericole;
Cooperare:
Se intampla adesea ca atat parintii cat si specialistii (incepand de la educatori, invatatori, profesori pana la pedagogi, psihologi etc) sa intampine dificultati in a coopera unii cu ceilalti. Motivele sau mai bine zis cauzele principale constau in lipsa de incredere de-o parte si de alta, minimizarea importantei reactiilor si comportamentelor copiilor care sunt confundate de cele mai multe ori cu un comportament incapatanat, alintat sau opozitional (ex: „N-are nimic copilul, doar se stramba!/ se alinta/ se prosteste! Ii place lui sa fie in centrul atentiei”etc).
Cooperarea dintre parinti/apartinatori si specialisti reprezinta un factor determinant in obtinerea unor efecte si rezultate pozitive. Aceasta cooperare este dealtfel o punte de legatura intre mediul familial si mediul profesional, fie ca vorbim aici de una din formele de scolarizare, fie de interventiile psiho-sociale de recuperare si reabilitare a copiilor cu tulburari de atentie.
Articol realizat de Diana O. Moraru, psiholog
Prima intrebare care apare cu o frecventa ridicata in randul parintilor si totodata care induce spre confuzie este urmatoarea: „Cum imi dau seama daca am un copil incapatanat sau intr-adevar are tulburari de atentie?”
Pentru inceput haideti sa facem o scurta introducere si familiarizare cu termenii, simptomele si comportamentul manifest in cazul tulburarilor de atentie la un copil.
Despre tulburarile de atentie:
- capacitatea slaba de concentrare a atentiei este unul din cele mai intalnite semne la copilul cu tulburari de atentie pe de-o parte iar pe de alta parte copilului ii este aproape imposibil sa isi mentina interesul si atentia pe o singura sarcina. Nu se poate mobiliza sau organiza cu scopul de a finaliza o activitate indiferent de gradul de complexitate.
- copilul nu mentine contactul vizual cu ceilalti sau atunci cand apare contactul vizual e pentru o durata foarte scurta, asa incat da impresia ca nu il intereseaza sau nu aude nimic din ceea ce-i spun ceilalti din jur.
- prezenta agitatiei si impulsivitatii manifestata sub forma neputintei de a asculta, de a sta linistit pret de cateva minute este o alta trasatura a copilului cu tulburari de atentie, de asemenea copilul are tendinta de a se repezi spre o persoana sau un obiect, ii foieste/agita picioarele, dispare de sub ochii adultului etc;
- dificultatea de a respecta regulile/normele unui cadru anume (fie in mediul familial, fie la scoala), reguli de care i se cere copilului sa tina cont insa impulsivitatea sa il impiedica in cele mai multe cazuri. Astfel pentru a exemplifica, atunci cand devine impulsiv copilul are tendinta sa intervina/vorbeasca in clasa neintrebat (in timp ce vorbeste un alt coleg/profesorul), de a apuca diferite obiecte din mana celuilalt inainte de a-i fi oferite etc, tendinte care uneori pot duce la actiuni agresive sau tulburari de comportament.
Ce alte semne si comportamente ne vorbesc despre prezenta unei tulburari de atentie la copii?
- dificultatea copilului de a se juca fie individual fie impreuna cu alti copii/in grup;
- prezenta unui limbaj defectuos sau o verbalizare fie absenta fie, dimpotriva, folosita in mod excesiv, asociata cu fixarea pe anumite silabe/cuvinte folosite in mod repetat (in afara unui context adecvat);
- dificultati de a asculta sau reda ceea ce li se comunica;
- pierderea frecventa a obiectelor necesare pentru desfasurarea unei sarcini/activitati;
- angajarea in activitati periculoase fara constientizarea aparitiei unor riscuri/pericole;
Cooperare:
Se intampla adesea ca atat parintii cat si specialistii (incepand de la educatori, invatatori, profesori pana la pedagogi, psihologi etc) sa intampine dificultati in a coopera unii cu ceilalti. Motivele sau mai bine zis cauzele principale constau in lipsa de incredere de-o parte si de alta, minimizarea importantei reactiilor si comportamentelor copiilor care sunt confundate de cele mai multe ori cu un comportament incapatanat, alintat sau opozitional (ex: „N-are nimic copilul, doar se stramba!/ se alinta/ se prosteste! Ii place lui sa fie in centrul atentiei”etc).
Cooperarea dintre parinti/apartinatori si specialisti reprezinta un factor determinant in obtinerea unor efecte si rezultate pozitive. Aceasta cooperare este dealtfel o punte de legatura intre mediul familial si mediul profesional, fie ca vorbim aici de una din formele de scolarizare, fie de interventiile psiho-sociale de recuperare si reabilitare a copiilor cu tulburari de atentie.
Articol realizat de Diana O. Moraru, psiholog