Pagina 1 din 1

Identificarea manipularilor si strategii de rezistenta

MesajScris: Vin Oct 16, 2009 7:52 pm
de CONSTANTA VASILE
Tehnicile de manipulare sunt axate pe obţinerea controlului asupra comportamentului, gândirii sau sentimentelor subiecţilor, într-o anumită situaţie socială şi pe parcursul unor anumite perioade de timp, în vedere câştigării unor avantaje substanţiale pentru artizanii manipulării şi în detrimentul celor controlati. Schimbările urmărite a fi produse în una dintre cele trei componente ale identităţi subiecţilor pot fi focalizate precis sau pot fi părţi ale unui proces deosebit de complex. Ele pot avea efecte imediate sau pot rămâne în fază latentă pentru a determina ulterior mutaţii radicale de mentalitate, pot fi induse în mod vizibil ori pe căi subtile, se pot solda cu rezultate durabile în timp sau pot înregistra schimbări doar pentru o perioada avută în vedere de manipulatori.
Deşi unele metode de manipulare se bazează pe tehnici "exotice" precum hipnoza, administrarea de droguri sau de şocuri electrice, intervenţiile chirurgicale pe creier, cele mai multe strategii de obţinere a unui control asupra individului au în vedere tehnici "laice", în majoritatea cazurilor extrem de eficiente. Ele se bazează pe exploatarea necesităţilor fundamentale ale omului (nevoia de hrană, de adăpost, de informare, de integrare într-un anumit grup social s.a.m.d.). Presiunea diferitelor tipuri de manipulări poate fi sesizata în cele mai obişnuite secvenţe ale vieţii. Importanţa acordată relaţiilor interumane, supunerea faţă de regulile de grup, emoţia produsă de recompense sociale minore precum un zâmbet, un compliment sau un gest prietenesc reprezintă tocmai efectele manipulărilor.
Care este cea mai bună cale de a rezista manipulărilor? La prima vedere soluţia ideală ar fi izolarea totală de societate, în acest fel individul putându-se detaşa de influenţele exterioare. Metoda nu poate fi generalizată pentru ca omul este în primul rând o fiinţă socială. Ar exista şi o variantă mai rezonabilă a izolării: individul continuă să traiască în societate, dar se poate detaşa emoţional de anumite aspecte ale vieţii. Însă detaşarea atrage după sine pierderea suportului social reprezentat de familie, de persoanele iubite, prieteni, colegi, care, întâmpinaţi tot timpul cu răceală vor ajunge să evite contactul direct cu individul. Pe de altă parte, implicare totală, sinceră, plină de pasiune în viata socială ne poate face extrem de vulnerabili la influenţele exercitate de maeştrii manipulării.
Există o a treia cale prin care putem să ne păstrăm controlul asupra propriei persoane fără a renunţa la contactele sociale: este vorba de a nu mai alege între detaşare şi implicare, ci de a alterna cele două stări, astfel încat perioadele de trăire la cote înalte să fie urmate de scurte intervale de detaşare. Oscilarea permanentă între aceşti doi poli (detaşare şi implicare) este singura modalitate de a evita pe cât posibil, manipulările zilnice.


Metode de identificare a manipulărilor şi câteva strategii de a rezista acestora:

Identificarea discontinuităţilor
De obicei, marile minciuni sunt ascunse sub un înveliş de aparentă normalitate şi totuşi, "camuflajul" nu poate fi niciodată perfect. Întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, apare ceva în neregulă, ceva nu se potriveşte, iar astfel de momente trebuie să reprezinte pentru noi semnale de alarmă. Astfel este necesar să ne detaşăm şi să analizăm lucrurile lucid, cu obiectivitate şi calm, pentru a vedea care este sursa reală a respectivei discontinuităţi.

Observarea normalităţii aparente
Cele mai multe tehnici de manipulare se bazează pe crearea unei aparenţe de normalitate. Pentru a avea succes, agenţii de influenţă trebuie să acţioneze în aşa fel încât să nu atragă atenţia celor din jur, sunt foarte atenţi să nu le dea celorlalţi ocazia să observe că "nu se potriveşte ceva". Comportamentul civilizat, respectul şi sentimentele de prietenie faţă de cei din jur nu sunt echivalente cu a le acorda, necondiţionat, o încredere absolută. Chiar şi cele mai apropiate persoane reuşesc uneori să ne exploateze slăbiciunile pentru a-şi satisface un interes.
În asemenea situaţii sunt necesare o anumită relaxare dublată de un spirit nonconformist pentru păstrarea capacităţii de analiză lucid, în masură să sesizeze aparenţa de anormalitate.

Sesizarea falsei similarităţi
Marii artizani ai manipulării nu se multumesc doar cu controlul asupra victimelor. Ei devin cei mai buni prieteni ai acestora, le captează afecţiunea şi respectul, putând asfel să le influenţeze mult mai eficient. În acest sens manipulatorii încearcă în primul rând "să se bage sub pielea victimei". Ei imită felul de a se comporta al celuilalt, îi împărtăşesc temerile şi idealurile, îi captează încrederea şi prietenia. Apoi, atenţia se mută imperceptibil dar continuu spre zona ce îl interesează pe manipulator. Victima se mişcă mai greu, însă încrederea pe care o are deja în noul prieten o face să nu sesizeze deplasarea, mai ales când partenerul ştie exact când să folosească un gest prietenesc sau un zâmbet de încurajare. În final victima suferă o transformare completă, de care nici măcar nu-şi dă seama.
Pentru a ne feri de astfel de situaţii este necesar să se analizeze cu atenţie comportamentul noului partener de relaţie, să vedem dacă supralicitează într-un anume context şi de ce, să se facă diferenţa între ceea ce vorbeşte sau promite şi ceea ce face cu adevarat.

Identificarea competenţei aparente
Foarte mulţi manipulatori işi creează cu atenţie o imagine de indivizi puternici, competenţi, siguri pe ei înşişi, destinată să-i intimideze pe cei cu care vin în contact.
Cum se poate rezista unor situaţii în care cei cu care venim în contact exercita o putere de fascinatie greu de evitat? Primul pas este acela de a analiza raspunsurile "programate" pe care aceştia le asteaptă de la noi şi de a refuza rostirea lor în caz ca nu sunt justificate. Niciodată nu trebuie acceptat un lucru care pare "ciudat" doar din cauza presiunii şi a insistenţelor celuilalt. În marea majoritate a cazurilor o amânare este binevenită pentru judecarea la rece a situaţiei.

Sesizarea confuziei cognitive
Artizanii manipulării apelează la anlogii false, la distorsiuni semantice, la etichetări retorice, în acest mod individul fiind împiedicat să perceapă realitatea aşa cum este, limitându-se la a trăi într-o lume iluzorie, în care simbolurile înlocuiesc concretul. În general, ori de câte ori se sesizează că o explicaţie este neclară, că unele generalităţi sunt extrem de vagi, ca mesajele transmise de diverşi vorbitori sunt retorice, confuze ori neconforme cu relitatea, înseamnă că "nu merge ceva". Pentru a scăpa de tentativele de influenţare prin inducerea unor astfel de confuzii cognitive, cea mai eficientă cale este aceea de a pune mereu întrebări.

Sesizarea confuziei emoţionale
Cel mai puternic instrument de manipulare a individului este apelul la sentimentele sale. Maeştrii manipulărilor elaborează strategii, uneori extrem de complexe, pentru a trece de bariera raţiunii către emoţiile unui individ, pentru a-i exploata cele mai ascunse dorinţe şi temeri, mergând până la activarea instinctului fundamental de conservare. Extrem de subtilă este exploatarea dorinţelor intime ale indivizilor. O locuinţă confortabilă, o deplasare în strainatate, o funcţie importantă s.a.m.d. oferite la momentul oportun, pot creea sentimente de recunoştinţă extrem de puternice prin care şi cei mai aprigi duşmani pot fi reduşi la tăcere.
Pentru a sesiza încercările de manipulare ce se fac asupra noastră pe baza confuziei emoţionale ar trebui să ne inducem câteva momente de detaşare, de analiza lucidă, ori de câte ori simţim că abuzează cineva de sentimentele noastre, când avem un disconfort psihic, sau când sesizăm că "ceva nu este în ordine". Încercând să găsim cauzele acestor activări emoţionale, am putea, în multe cazuri, să vedem dacă sentimentele avute în acel moment sunt provocate cu un scop anume sau au o motivaţie ce nu ţine neaparat de manipulare.