DespreSuflet

Intalnim destul de des, in ultima perioada, persoane care au depasit cu mult greutatea corporala care le-ar permite un mod de viata functional. Sunt limitate in derularea unor activitati, fiindca acestea nu mai pot fi realizate decat cu eforturi foarte mari si, in acelasi timp, chinuitoare.
Dependenta de mancare apare din nevoia de a se ascunde de emotiile lor si de a evita confruntarea cu nelinistea pe care o simt in interior. Este strategia pe care au adoptat-o pentru a razbate prin problemele zilnice si stresul provocat de acestea.

Se spune despre cineva ca se hraneste compulsiv in exces cand cantitatea de mancare ingerata depaseste evident ceea ce ar manca mai multi indivizi in circumstante similare si in aceeasi perioada de timp, limitata la mai putin de 2 ore. Predomina dorinta incontrolabila pentru o anumita cantitate de mancare, ci nu pentru un anumit aliment, ceea ce conduce si la cresterea greutatii corporale din cauza aportului ridicat de calorii.
Cei care sufera de aceasta dereglare realizeaza ca nu este deloc in ordine comportamentul lor alimentar si, pentru a evita critica celor din jur, aleg sa se ascunda pentru a-si satisface dorinta ardenta. Deseori, gasesc diverse justificari de tipul “astazi nu am mancat nimic, asa ca acum recuperez”, desi pe parcursul zilei au mai avut loc cateva festinuri copioase.
Sugestia de a urma o dieta le creeaza un disconfort emotional foarte mare, mai ales ca aceasta tulburare de comportament alimentar se dezvolta in baza unor trairi negative intense: stari afective disforice, stresori interpersonali etc.. Mancatul compulsiv devine prietenul la care se refugiaza cand sunt suparati, cand sunt ingrijorati, cand sunt tristi si uneori chiar cand sunt fericiti, este prietenul care nu-i dezamageste niciodata. In general, dorinta intensa de a manca inlocuieste dorinta intensa de afectiune si validare.
In cele din urma, insa, se simt rusinati ca sunt prea grasi si isi pierd respectul de sine, asa ca isi vor indrepta din nou atentia asupra mancarii.
Se observa acest comportament alimentar compulsiv in exces la copiii care sufera de un deficit de iubire din partea parintilor, fie pentru ca acestia sunt prea ocupati, fie pentru ca nu au invatat sa-si exprime dragostea si cred ca prin o oferta bogata in plan financiar ar putea sa suplineasca aceasta lipsa emotionala.
Dar, exista si mame care la randul lor au dezvoltat ca raspuns la stresorii proprii un comportament compulsiv acela de a gati. In acest caz, mama gateste prea mult si copilul este hranit in exces, mesajul receptat fiind ca mancarea este solutia problemelor. Acest comportament este invatat de copii, si dus mai departe in viata de adult.
Copiii care au fost victime ale unui abuz sexual apeleaza la aceasta forma pentru a ridica o protectie impotriva agresorilor, in special, si a societatii, in general. Isi uratesc exteriorul, aspectul fizic, pentru a nu suferi inca o trauma psihica.
Adultii care mananca mult, in episoade care se repeta frecvent, manifesta acest comportament in urma unor evenimente care sunt semnificate ca situatii catastrofice, fara rezolvare, sau greu de gestionat: despartirea sau divortul, o relatie conflictuala, “esecul” profesional, autonomia copiilor, schimbarea stilului de viata, pensionarea etc. Ca urmare a semnificatiei date acestor evenimente sunt declansate emotii disproportionate in raport cu evenimentul: tristete, furie internalizata, manie, care sunt “controlate” prin aceste compulsii.

Mancatul compulsiv in exces poate fi recunoscut prin urmatoarele semne:
- este consumata o cantitate neobisnuit de mare de alimente si lipseste controlul asupra comportamentului alimentar;
- dupa episodul compulsiv exista senzatia de suprasaturatie;
- masa se petrece cu repeziciune, ca si cum ar fi ultima;
- nu foamea este cea care declanseaza episodul compulsiv de hranire;
- mancatul are loc departe de ochii altora, pentru ca persoana in cauza se rusineaza de cantitatea mare de mancare pe care o consuma;
- episodul compulsiv este urmat de dezgust, depresie sau vinovatie.

Mancatul compulsiv in exces favorizeaza un risc crescut pentru bolile de inima, hipertensiune, colesterol mare, afectiuni ale ficatului, artrite, si altele.
Supraalimentarea este de fapt un mesaj prin care individul transmite ca ceva nu merge bine. Este intalnita mai mult la femei decat la barbati, raportul este 3 femei la 2 barbati.
Cei care dezvolta aceasta tulburare sunt persoane cu o incredere in sine scazuta si care opteaza pentru varianta cea mai la indemana, dar care pe termen lung le produce o foarte mare suferinta.

Articol realizat de Gabriela Diaconescu

Buna ziua. Ma numesc Sorin, am 37 de ani. In prezent am cel putin 140 kg si trend-ul este ascendent... Ce sa fac?
Sa nu mai mananc, stiu...altceva?

Buna Sorin,

Inteleg ca greutatea este de 140 de kg, nu ai spus nimic de inaltimea ta.
Te rog sa verifici indicele de masa corporala (BMI). Acesta se calculeaza cu ajutorul formulei: BMI = nr de kg/inaltimea (m) la patrat. De exemplu 140 kg / 1,95 m x 1,95 m = 36,84
O greutate normale se incadreaza in urmatoarele valori: 18,5 - 24,9.
intre 25,00 si 29,99 - Supraponderal
intre 30,00 si 34,99 - Obezitate (gradul I)
intre 35,00 si 39,99 - Obezitate (gradul II)
40,00 sau mai mult - Obezitate morbida

Daca esti in afara acestor valori este bine sa mergi la un consult de specialitate. In primul rand este indicat sa verifici daca exista o conditie medicala care ar putea sa favorizeze cresterea in greutate.

Daca nu exista o conditie medicala este bine sa optezi pentru terapie. Astfel vei beneficia de un program de monitorizare prin care se vor identifica stimulii care declanseaza mancatul in exces, emotiile asociate etc.

Scuze; am 1,72 m. Deci sunt aproape de limita exterioara al gradului II . Acum 3 ani am pornit de la 133 kg si in 12 luni am slabit pest 50 de kg ajungand la 78. Nu este momentul si locul sa ma laud deci va rog sa luati aceste date ca fiind reale. Inclin sa cred ca o singura data in viata se intalneste omul cu asemenea dispozitie care sa il mobilizeze in directia buna. Atunci am eliminat definitiv carnea (si in prezent sunt lactovegetarian), desi stiam ca nu carnea e raul cel mare, dulciurile, faina si toate subprodusele ei...nu am calculat caloriile, nu am urmat nici o reteta anume, nu am facut nici un sport(probabil ca aici am gresit!)...mi-a fost foame tot timpul si culmea, ma simteam bine cand imi era foame, adica ajunsesem sa ma simt eroic din cauza suferintei cauzate de foame...toate simturile mi se acutizasera eram ca un animal salbatic la panda...ca un exemplu, ma inebunea din cauza foamei inclusiv mirosul din gura sotiei mele dupa ce macase un aliment interzis mie. Am rezistat asa cam doi ani de zile cand am cedat treptat la diverse alimente. Si dupa cum e cazul deja clasic, m-am ingrasat galopant...aveam si am si acum HTA stadiul 2, dislipidemie, probabil hdl cat casa. Nu am in prezent nici cea mai mica motivatie de a relua lupta, nu vreau sa fac sport, desi perspectivele sunt, evident, sumbre. Nu stiu nici macar cu ce ma puteti ajuta, probabil ca imi va fi suficient daca deocamdata imi veti citi aceste randuri. Va multumesc!

gresit! sunt la 47 si ceva BMI deci cu atat mai grav...si totusi, nimic, nici un imbold, nici o intentie!

@sorinpetoanca: totul depinde de tine. Ce alegi sa faci? Ce vrei sa faci? Am citit tot ce ai scris... si iti doresc in primul rand sa ai puterea de a te hotari ce anume vrei de la tine. Modelarea corpului este un proces care necesita multa disciplina si dedicare, insa cu siguranta iti aduce si FOOARTE multe beneficii si satisfactii.

Ignora standardele si tiparele... transforma-ti corpul asa cum ti-l doresti tu.

Si daca vrei cu adevarat rezultate, trebuie sa apelezi neaparat la miscare fizica, la sala, cardio, orice fel de antrenament care presupune un puls de minim 115 si o durata minima de 15 minute.

te astept sa revii cu stiri despre tine... spune-mi, ce decizie ai luat astazi?

Astazi am decis sa mai stau asa putin si sa mai mananc putin ca nu cumva sa slabesc. Gandul ca as putea face o plimbare sau ceva miscare in aer liber a zburat prin mintea mea cu viteza luminii. Cu aceeasi viteza am executat si doua paini moi pe un pat de cartofi gratinati, cu muuult sos prajit...cam pe la ora 9. In liftul blocului e montata o oglinda pe jumatate de perete si oricum te sucesti tot iti vine sa te scalambai - daca esti singur- la propria figura. E, si eu ma uit in ea si ea se uita ,la mine si ce credeti ca vad? Ceva care nu ma motiveaza deloc, ceva care ma face sa ma simt grozav, ceva care-mi spune ca totul este bine. La munca, un coleg, mai nou cand ma vede, imi spune ca ce proportii ai luat boss! si ii raspund exasperat de cuvantul proportii: nu mai imi spune asa, ci: boss, daca mai continui cu ingrasatul o sa mori! Si asa face de cateva zile dar degeaba, trebuia sa vina de la el nu sa-i spun eu...asa ca nici asta nu ma sperie. Nu caut o motivatie de soc, dar daca nu mai sunt in stare sa ma mobilizez, atunci...

Sorin,

Solutia este la purtator, intotdeauna.
Tu decizi cat de motivat vrei sa fii, sau cat de mult iti place ceea ce vezi in oglinda.
Dupa cum vad cu umorul stai destul de bine, e un macanism de aparare care te ajuta doar pe moment.
Faptul ca data trecuta ai reusit sa slabesti atat de mult demonstreaza clar ca atunci cand iti pui ceva in minte iti iese.
De asemenea, ai scris ca esti casatorit, asa ca exista si cineva care sa te sprijine in acest efort, care nu trebuie sa fie mare de la inceput, ci treptat.
Incepe cu micsorarea portiilor si excluderea pastelor fainoase din alimentatie. Schimba painea din grau cu cea din faina integrala sau secara. Nu trebuie sa renunti la placerea de a manca, ci doar sa treci la un stil sanatos de a te hrani. Toti avem pofte si e bine sa le satisfacem, dar nu in exces.
Sunt convinsa ca sotiei tale o sa-i faca placere sa iesiti la o plimbare zilnica de o jumatate de ora prin cartier (pe jos), seara. Asa esti si romantic si faci si miscare fizica )

Asta-i inceputul!

Te astept cu vesti.

...sa trec la treaba. Si oricat de greu mi-ar veni, stiu ca alta sansa nu este. Ma pun pe suc, pe sport, si pe salata. (Deja ma scutur). Saru' mana pentru sfaturi si las' daca nu v-o placea...sa nu-mi spuneti mie Sorin. Doamne ajuta!