Gelozia la copiii mici
Scris: Mie Dec 09, 2009 8:12 pmIn prima copilarie, repertoriul emotional al copilului se imbogateste si se nuanteaza. Dupa 2 ani, copilul devine instabil afectiv.
Gelozia este o traire emotionala normala si apare intre 1 an si 6 luni si 4 ani (spre 4 ani, apare gelozia latenta din cadrul complexului Oedip). Pentru copil este absolut necesar sa simta si sa manifeste gelozie.
La 1 an si 6 luni copilul isi acapareaza total mama, se dezvolta atasamentul fata de ea.
Apare astfel gelozia fata de o a treia persoana-intrus ce intervine in relatia de afectiune mama-copil. Gelozia se manifesta in conditiile in care mama acorda atentie altui copil sau daca lui nu-i acorda suficienta atentie.
E firesc ca micutul sa aiba reactii de gelozie cand urmeaza sa vina pe lume un fratior. Copilul vede ca in centrul atentiei paintilor este un alt copil si deseori exprima aceasta suferinta intr-un mod inadecvat si enervant pentru adult : vrea tot timpul in brate, arunca si loveste lucrurile celui mic, tipa si plange din orice, musca, nu vrea sa manance decat lactate, incepe sa faca din nou pipi in pat.
Aceste conduite regresive apar cand copilul se simte neglijat. Incearca astfel sa atraga atentia parintilor asupra lui, imitandu-l pe cel mic (bebelusul) si regresand in dezvoltarea sa personala, pentru a nu pierde atentia parintilor. Prin aceste comportamente, copilul arata ca sufera si daca nu reuseste sa se faca inteles, urla, tipa, protesteaza, devine anxios (pentru ca se teme, imaginar, ca pierde dragostea parintilor). De multe ori parintii raspund asemenea, lasandu-se prinsi in acest cerc vicios. Copilul se simte lipsit de valoare si nedreptatit, din moment ce parintii admira acum pe altcineva si acest sentiment al lipsei de valoare, nejustificat de altfel de realitate, ii starneste gelozia.
Parintii pot eticheta gresit aceste reactii, aparent de neinteles, ca "rasfat", dar cheia iesirii din aceste situatii este intelegerea a ceea ce se intampla. Situatia se poate agrava, daca parintii nu intuiesc si nu reflecteaza asupra cauzei acestor reactii inadecvate si mai ales daca nu discuta cu copilul aceste probleme.
Spre 4 ani, incepe perioada oedipiana, ce implica gelozia latenta fata de mama (la fetita) si fata de tata (la baieti).
Complexul Oedip este un fenomen inconstient. Copilul manifesta iubire exclusiva si posesiva fata de parintele de sex opus si vede in parintele de acelasi sex un rival pe care doreste sa-l inlature, nutrind fata de el gelozia.
De exemplu, fetita intra intr-o lupta emotionala cu mama, manifestand o gelozie latenta si atitudini aparent de neinteles. Incearca sa acapareze toata dragostea si atentia tatalui, se comporta fata de tatal ei ca o indragostita tandra, cocheta, seducatoare.
Baiatul isi iubeste posesiv mama si rivalizeaza cu tatal. Cunoasteti desigur situatii in care o fetita (sau un baiat) va spune ca se va casatori cu tatal (mama) cand va creste mare. Normalitatea dezvoltarii afective implica rezolvarea complexului Oedip pana la 7-8-9 ani : copilul se va identifica cu parintele (rival initial) si accepta apartenenta de sex, insusindu-si comportamentele si atitudinile adecvate (fetita se identifica cu mama, iar baiatul cu tatal) si isi pastreaza dragostea fata de parintele de sex opus.
Gelozia este o traire emotionala normala si apare intre 1 an si 6 luni si 4 ani (spre 4 ani, apare gelozia latenta din cadrul complexului Oedip). Pentru copil este absolut necesar sa simta si sa manifeste gelozie.
La 1 an si 6 luni copilul isi acapareaza total mama, se dezvolta atasamentul fata de ea.
Apare astfel gelozia fata de o a treia persoana-intrus ce intervine in relatia de afectiune mama-copil. Gelozia se manifesta in conditiile in care mama acorda atentie altui copil sau daca lui nu-i acorda suficienta atentie.
E firesc ca micutul sa aiba reactii de gelozie cand urmeaza sa vina pe lume un fratior. Copilul vede ca in centrul atentiei paintilor este un alt copil si deseori exprima aceasta suferinta intr-un mod inadecvat si enervant pentru adult : vrea tot timpul in brate, arunca si loveste lucrurile celui mic, tipa si plange din orice, musca, nu vrea sa manance decat lactate, incepe sa faca din nou pipi in pat.
Aceste conduite regresive apar cand copilul se simte neglijat. Incearca astfel sa atraga atentia parintilor asupra lui, imitandu-l pe cel mic (bebelusul) si regresand in dezvoltarea sa personala, pentru a nu pierde atentia parintilor. Prin aceste comportamente, copilul arata ca sufera si daca nu reuseste sa se faca inteles, urla, tipa, protesteaza, devine anxios (pentru ca se teme, imaginar, ca pierde dragostea parintilor). De multe ori parintii raspund asemenea, lasandu-se prinsi in acest cerc vicios. Copilul se simte lipsit de valoare si nedreptatit, din moment ce parintii admira acum pe altcineva si acest sentiment al lipsei de valoare, nejustificat de altfel de realitate, ii starneste gelozia.
Parintii pot eticheta gresit aceste reactii, aparent de neinteles, ca "rasfat", dar cheia iesirii din aceste situatii este intelegerea a ceea ce se intampla. Situatia se poate agrava, daca parintii nu intuiesc si nu reflecteaza asupra cauzei acestor reactii inadecvate si mai ales daca nu discuta cu copilul aceste probleme.
Spre 4 ani, incepe perioada oedipiana, ce implica gelozia latenta fata de mama (la fetita) si fata de tata (la baieti).
Complexul Oedip este un fenomen inconstient. Copilul manifesta iubire exclusiva si posesiva fata de parintele de sex opus si vede in parintele de acelasi sex un rival pe care doreste sa-l inlature, nutrind fata de el gelozia.
De exemplu, fetita intra intr-o lupta emotionala cu mama, manifestand o gelozie latenta si atitudini aparent de neinteles. Incearca sa acapareze toata dragostea si atentia tatalui, se comporta fata de tatal ei ca o indragostita tandra, cocheta, seducatoare.
Baiatul isi iubeste posesiv mama si rivalizeaza cu tatal. Cunoasteti desigur situatii in care o fetita (sau un baiat) va spune ca se va casatori cu tatal (mama) cand va creste mare. Normalitatea dezvoltarii afective implica rezolvarea complexului Oedip pana la 7-8-9 ani : copilul se va identifica cu parintele (rival initial) si accepta apartenenta de sex, insusindu-si comportamentele si atitudinile adecvate (fetita se identifica cu mama, iar baiatul cu tatal) si isi pastreaza dragostea fata de parintele de sex opus.