DespreSuflet

“Mi-e frica de furnici. Da, si nu e de ras. E de ajuns simpla vedere a acestor mici monstri ca imediat sa-mi pierd stapanirea de sine. Culoarea imi dispare de pe fata si ma apuca uite asa o moleseala…! Un gand de ia-o la fuga imi apare in minte dar ….. nici picioarele nu ma mai asculta … inima imi bate nebuneste in piept …. si totul o ia razna in jurul meu. Prietenii se amuza pe seama mea si-mi spun `mai, tu esti barbat, sau mamaliga`. Desi am incercat in mai multe randuri sa-mi controlez aceasta teama inexplicabila, nimic nu a mers.”

Fobia este o teama declansata de un obiect, de o situatie sau de o persoana, fara ca vreuna dintre acestea sa aiba un caracter periculos in realitate. Aceasta poate sa apara ca un raspuns conditionat in urma unei experiente neplacute, fie ea si singulara. Cand se instaleaza fobia, comportamentul va fi unul de evitare a stimulului respectiv. Frica de un stimul este prezenta de regula cu catva timp inainte de a deveni suficient de stresanta si deterioranta spre a fi considerata fobie.
Fobiile sunt impartite in trei grupe principale: fobii specifice, fobii sociale si agorafobia. Teama de animale si insecte se incadreaza in fobiile specifice si specialistii spun ca sunt mai multi factori care conduc la aparitia acestei tulburari: factori comportamentali (imitarea reactiei unui parinte), factori psihanalitici (conflictelor centrate pe complexele oedipiene); factori genetici.
Fobiile specifice pot implica, de asemenea, preocupari in legatura cu pierderea controlului, panicarea, manifestarile somatice ale anxietatii si fricii (cum ar fi cresterea ritmului cardiac sau scurtarea respiratiei) si lesinul, care pot surveni la expunerea la obiectul temut.
Factorii predispozanti la debutul fobiilor specifice includ: evenimente traumatice (a fi atacat de un animal sau a avea o reactie dureroasa in urma intepaturii unei insecte), observarea unor persoane care sufera un traumatism (asistarea la derularea unui accident) si informatiile transmise (avertismentele parintesti repetate in legatura cu periculozitatea anumitor animale).
Criteriilele dupa care poate fi recunoscuta fobia specifica (DSM-IV):
a. Frica marcanta si persistenta, excesiva sau nejustificata, provocata de prezenta sau anticiparea unui obiect sau situatii specifice (de ex., zbor, inaltimi, animale, administrarea unei injectii, vederea sangelui);
b. Expunerea la stimulul fobie provoaca aproape in mod constant un raspuns anxios imediat care poate lua forma unui atac de panica;
c. Persoana recunoaste ca frica sa este excesiva sau nejustificata;
d. Situatia (situatiile) fobica este evitata sau indurata cu anxietate sau cu disconfort intens.
e. Evitarea, anticiparea anxioasa ori disconfortul in situatia (situatiile) temuta(e) interfereaza semnificativ cu rutina normala a persoanei, cu activitatea profesionala (sau scolara) ori cu activitatile sau relatiile sociale, ori exista un disconfort in legatura cu faptul de a avea fobia.
f. La indivizii sub 18 ani, durata este de cel putin 6 luni.
g. Anxietatea, atacurile de panica sau evitarea fobica asociata cu obiectul sau situatia specifica nu sunt explicate mai bine de alta tulburare mentala, cum ar fi tulburarea obsesivo-compulsiva (frica de murdarie, la cineva cu obsesie referitoare la contaminare), stresul posttraumatic (evitarea stimulilor asociati cu un stresor sever), anxietatea de separare (evitarea scolii), fobia sociala (evitarea situatiilor sociale din cauza fricii de a nu fi pus in dificultate), panica cu agorafobie sau agorafobia fara istoric de panica.
Fobia de insecte are in general debutul in copilarie sau la inceputul adolescentei si survine la o etate mai mica la femei decat la barbati.

Fobiile specifice din adolescenta cresc sansele, fie de persistenta a fobiei specifice, fie de aparitie a unor fobii suplimentare in viata adulta, dar nu predicteaza aparitia altor tulburari. Fobiile care persista in viata adulta se remit numai rar (in aproximativ 20% din cazuri).
Terapiile comportamentale propun tehnici care pot ajuta la reducerea disconfortului creat de respectiva fobie, acestea sunt: desensibilizarea sistematica si/sau imersia. Prima este o tehnica prin care are loc expunerea progresiva, in care pacientul invata mai intai relaxarea si controlul reactiilor fizice; apoi el isi imagineaza obiectul de care ii este frica si cu timpul se obisnuieste cu prezenta acestuia in preajma sa. Cea de-a doua inlesneste accesul la confruntarea cu stimulii anxiogeni in casca de realitate virtuala. Cu ajutorul imersiei pacientul este expus “in vivo” direct si imediat celui mai puternic stimul declansator al fobiei. Ramane in aceasta stare pana cand anxietatea i se reduce la nivelul anterior.
Astfel, se considera ca, daca un comportament este invatat, el poate fi si dezvatat. Expunerea sparge cerul vicios care mentine simptomul si faciliteaza invatarea noului comportament.