CUPLUL TANAR SI PARINTII
Scris: Sâm Aug 08, 2009 10:06 pmPentru mulţi tineri “porumbei”, mama-soacră s-a transformat, peste noapte, în cel mai aprig coşmar. La început pare prietenoasă, apoi îşi dă arama pe faţă. Menirea acesteia pare a nu fi alta decât aceea de a face viaţa ginerelui sau a nurorii un adevărat iad pe pământ, sperând ca într-un final să îşi recupereze odrasla.
Trebuie să trasăm limite!
Ne deranjează la culme felul ei de a se comporta, dar nu trebuie să uităm, înainte de toate, că mama-soacră este, la rândul ei, părinte. Simte nevoia de a controla tot ce mişcă, sună încontinuu pentru a se pune la curent cu ce se întâmplă în casă, ba chiar se crede în măsură să dea sfaturi practice, doar din teama de a nu rămâne pe dinafară.
Deşi scopul nu scuză mijloacele, soacra poate deveni din cel mai aprig duşman un prieten de încredere al cuplului. Specialiştii îi sfătuiesc pe tinerii însurăţei să îşi exprime punctul de vedere cu răbdare şi calm, neagresiv, dar într-un mod total autoritar: “Vreau să fac lucrul acesta pentru că aşa cred eu că ar fi cel mai bine” sau “Aşa cred eu că este de cuviinţă, aşa voi face”. Astfel, ea nu va avea altă scăpare decât să înţeleagă şi să se adapteze.
Discuţia cu partenerul
“O discuţie liberă, fără inhibiţii, cu partenerul de viaţă este mai mult decât indicată în astfel de momente. Cuplul trebuie să se pună de acord şi să clarifice tipul de relaţie. Fiecare are dreptul de a-şi spune păsul, dar fără a o incrimina direct pe vreuna dintre soacre, pentru a se evita orice fel de conflicte. Abia după ce totul este pus la punct între patru ochi, următorul interlocutor va fi soacra. O şedinţă de familie va lămuri lucrurile de ambele părţi”.
Terapia, ultima salvare
În cazul în care nu reuşiţi să scăpaţi de sub “ghearele” soacrei, iar influenţa ei se resimte într-o măsură destul de mare, există o mulţime de terapeuţi dornici să vă sară în ajutor. Ba mai mult, uneori se dovedeşte că problema nu este mama-soacră, ci chiar unul dintre părinţii tăi.
NOTA: cele de mai sus sint valabile in orice relatie intre tinerii casatoriti si parintii lor ! Chiar daca cuplul nou casatorit sta cu parintii sau socrii - in casa - se pot pune Limite. Nu uitati - sint persoane care pleaca "departe" (cit mai departe) pentru ca au "parinti toxici" acasa....insa duc cu ele fantasmele si "dependenta" de parinti. Ele nu se "dezleaga"....ba dimpotriva. "Ratiunea" pt care pleaca departe nu este cea economica....decit aparent...Pleaca sa uite....si sa ingroape...Insa trecutul nu se uita si nu se ingroapa...Nu conteaza daca stam sau nu cu parintii sau cu socri, conteaza cum punem limite. In definitiv - intr-un apartament cu 3 camere - sint 2 cupluri, nu o familie mare. Daca lasam parintii si socri sa ne guverneze viata - ori din apropiere ori de departe...nu conteaza....Aviz persoanelor care vorbesc cu mamele la telefon in fiecare zi...si impartasesc deseori secrete din intimitate! Chiar daca acele pers sint in SUA ....tot "dependente afectiv si controlate" sint. Nu conteaza distanta fizica.
Trebuie să trasăm limite!
Ne deranjează la culme felul ei de a se comporta, dar nu trebuie să uităm, înainte de toate, că mama-soacră este, la rândul ei, părinte. Simte nevoia de a controla tot ce mişcă, sună încontinuu pentru a se pune la curent cu ce se întâmplă în casă, ba chiar se crede în măsură să dea sfaturi practice, doar din teama de a nu rămâne pe dinafară.
Deşi scopul nu scuză mijloacele, soacra poate deveni din cel mai aprig duşman un prieten de încredere al cuplului. Specialiştii îi sfătuiesc pe tinerii însurăţei să îşi exprime punctul de vedere cu răbdare şi calm, neagresiv, dar într-un mod total autoritar: “Vreau să fac lucrul acesta pentru că aşa cred eu că ar fi cel mai bine” sau “Aşa cred eu că este de cuviinţă, aşa voi face”. Astfel, ea nu va avea altă scăpare decât să înţeleagă şi să se adapteze.
Discuţia cu partenerul
“O discuţie liberă, fără inhibiţii, cu partenerul de viaţă este mai mult decât indicată în astfel de momente. Cuplul trebuie să se pună de acord şi să clarifice tipul de relaţie. Fiecare are dreptul de a-şi spune păsul, dar fără a o incrimina direct pe vreuna dintre soacre, pentru a se evita orice fel de conflicte. Abia după ce totul este pus la punct între patru ochi, următorul interlocutor va fi soacra. O şedinţă de familie va lămuri lucrurile de ambele părţi”.
Terapia, ultima salvare
În cazul în care nu reuşiţi să scăpaţi de sub “ghearele” soacrei, iar influenţa ei se resimte într-o măsură destul de mare, există o mulţime de terapeuţi dornici să vă sară în ajutor. Ba mai mult, uneori se dovedeşte că problema nu este mama-soacră, ci chiar unul dintre părinţii tăi.
NOTA: cele de mai sus sint valabile in orice relatie intre tinerii casatoriti si parintii lor ! Chiar daca cuplul nou casatorit sta cu parintii sau socrii - in casa - se pot pune Limite. Nu uitati - sint persoane care pleaca "departe" (cit mai departe) pentru ca au "parinti toxici" acasa....insa duc cu ele fantasmele si "dependenta" de parinti. Ele nu se "dezleaga"....ba dimpotriva. "Ratiunea" pt care pleaca departe nu este cea economica....decit aparent...Pleaca sa uite....si sa ingroape...Insa trecutul nu se uita si nu se ingroapa...Nu conteaza daca stam sau nu cu parintii sau cu socri, conteaza cum punem limite. In definitiv - intr-un apartament cu 3 camere - sint 2 cupluri, nu o familie mare. Daca lasam parintii si socri sa ne guverneze viata - ori din apropiere ori de departe...nu conteaza....Aviz persoanelor care vorbesc cu mamele la telefon in fiecare zi...si impartasesc deseori secrete din intimitate! Chiar daca acele pers sint in SUA ....tot "dependente afectiv si controlate" sint. Nu conteaza distanta fizica.