DespreSuflet

Venirea primului copil este un eveniment major pentru cele mai multe familii si, in mod special, pentru cea proaspat devenita mamica.
Desi pentru fiecare femeie exista o pregatire psihologica a acestui etape, care incepe inca de la aparitia dorintei de a deveni mama, nimic nu se compara cu momentul propriu-zis, cand realizezi ca ai devenit mama.
Deseori isi fac loc numeroase ganduri si intrebari prin care se pune la indoiala puterea de a duce cu brio la capat acest rol.
In general, cartile care abordeaza acest eveniment vin doar cu sfaturi pentru ingrijirea noului nascut si prea putine sunt cele care sa se preocupe de temerile femeii in fata unei provocari de o astfel de anvergura.

In noul rol, mama se simte nesigura si crede ca nu poate sa gestioneze aceasta situatie pentru ca nu are experienta necesara. Isi face griji pentru orice este diferit de ceea ce a descoperit rasfoind cartile de specialitate si cauta preocupata situatii asemanatoare care sa-i aduca rezolvare problemelor ei.
Totusi, bebelusul este acolo, traieste si respira, si nu exista posibilitate de returnare, isi cere drepturile si are nevoie de atentie si afectiune. Sunt momente dificile cu care proaspata mamica se confrunta si, oricate carti ar fi citit, niciodata nu se poate afirma cu certitudine ca situatie este sub control si nimic rau nu se poate intampla.
Responsabilitatea este supraevaluata de cele mai multe ori. Decizia, care inainte putea sa afecteze doar propria persoana, de aceasta data, implica simt de raspundere pentru o viata care reactioneaza diferit si pentru care nu exista inca deprinderile necesare.
In prima faza, numeroase mame isi pierd increderea in capacitatile lor de a gestiona situatia si se simt incompetente. Lipsa de experienta in cresterea unui copil conduce la interpretarea eronata a diferitelor evenimente care se produc, fapt ce genereaza stres, uneori, destul de dificil de gestionat.
Orice stranut, scancet sau chiar si somnul profund sunt semne care o alerteaza pe tanara mama, capatand dimensiuni disproportionate. Tendinta oamenilor de a se centra pe gandirea negativa, in aceste cazuri este exacerbata, orice lucru, cat de mic, fiind motiv de ingrijorare.
In perioada imediata a nasterii, tanara mama se asteapta ca totul sa vina de la sine, pentru ca … in fond si la urma urmei, instinctul matern salasluieste in fiecare mama. Insa, privind la mogaldeata din brate, este brusc surprinsa sa constate ca nu simte nimic altceva, decat o mare responsabilitate. Se acuza pentru lipsa sentimentelor materne, gandindu-se cu invidie la acele mame care fac totul atat de firesc si natural.
Prima tendinta este de a refuza aceasta sarcina prea grea pentru puterile ei, dar incetul cu incetul, dragostea pentru primul nascut vine de la sine.
Nu toate mamele reactioneza la fel la vederea noului nascut, pentru unele insemna schimbari majore in stilul de viata avut pana atunci, iar pentru altele reprezinta cel mai bun lucru care ar fi putut sa li se intample.
In mod sigur, la prima nastere, nicio mama nu poseda acel bagaj de cunostinte care sa o ajute sa se descurce in orice imprejurare si sa se simta tot timpul stapana pe situatie, acesta vine o data cu experienta.
Timpul care trebuie alocat ingrijirii micutei fapturi trezeste resentimente in tanara mama, si asa destul de bulversata de toate schimbarile din viata ei. Crede ca acum se afla undeva in plan secundar si ca, din cauza copilului, atentia pe care si-o acorda siesi este mult diminuata. Doar ulterior va constata rolul major pe care-l are in viata copilului, si doar atunci va realiza ca este de fapt persona cea mai importanta din viata noii familii.
In aceasta perioada tanara mama se confrunta cu o paleta larga de sentimente si trece usor de la iubire la ura, fapt ce conduce la trairi contradictorii pentru care nu este pregatita.
Aceste trairi sunt insa normale si tin de perioada de adaptare, in timp vor disparea lasand loc doar pentru dragoste nemasurata pentru copil.