OKINAWA
Scris: Vin Aug 28, 2009 1:32 pmOkinawa preistorica
Okinawa se situeaza in continuarea varfului din sud-vest al arhipeleagului nipon, si este constituita dintr-o multitudine de insule mici, insiruite ca niste margele intre Japonia si Asia continentala. Se presupune ca in vremuri vechi acestea erau conectate de continent. Aceasta afirmatie are la baza analiza faunei si a florei, dar si a fosilelor. Nu se cunoaste exact cand aceste insule au inceput sa fie populate, dar cele mai vechi ramasite omenesti dateaza de acum 32.000 ani.
Totusi, nu s-au descoperit ramasite care sa dateze intre acum 17.000 de ani si acum 7.000 de ani, lasand un mare semn de intrebare despre aceasta perioada.
Inceputul si prima jumatate a perioadei Jomon (pana in 200ien) este caracterizata in Okinawa printr-un schimb puternic intre aceste insule si Kyushu. In a doua jumatate a acestei perioade insa, culturi diferite s-au dezvoltat intre Japonia si Okinawa, relatiile restabilindu-se de abia la sfarsitul acestei periode si inceputul perioadei Yayoi (200ien-250en).
In aceasta perioada sa observat aparitia satelor si, se pare, ca stabilisera contacte cu China (urme de negot).
Din aceasta perioada dateaza importarea din Kyushu a obiceiului de inmormantare in sicrie sub forma de cutii din piatra.
Din nou, incepand cu perioada Kofun (220-552) si pana in perioada Heian (749-1185) relatiile cu Japonia au intrat intr-o pasa proasta, populatia din Okinawa si Insulele Amami regasindu-se inca la stadiul de vanatori-culegatori.
Anticul regat Ryukyu
Incepand cu secolul al XII-lea, inainte de care societatea din Okinawa era formata din vanatori-culegatori, a inceput sa se structureze un sistem de guvernare, odata cu trecerea la agricultura. Au aparut astfel conducatori locali (Aji), care au reusit sa acumuleze putere politica zonala si sa construiasca castele (Gusuku), incepand odata cu aceasta si batalia pentru putere si teritorii.
In secolul XIV, suprafata insulelor Okinawa au fost impartita in 3: clanul sudic - Nanzan, central - Chuzan si cel nordic - Hokuzan. Aceasta perioada este cunoscuta si sub numele de perioada celor 3 regate. Aceste 3 familii, pentru a-si mari puterea economica au inceput sa construiasca porturi si sa dezvolte negot in special cu China.
In urmatorul secol (XV), unul din liderii din sud - Sho Hashi, a reusit sa unifice cele trei regate, formandu-se astfel regatul ce poarta denumirea de Ryukyu. Odata cu stabilirea acestui regat, relatiile de negot au luat proportii, cuprinzand pe langa China si Asia de Est, Koreea si Japonia.
Din conducatorii aceste perioade se remarca regele Sho Shin, care a fost cel de-al treilea pe tron din cea de-a doua dinastie de la infiintarea regatului. In timpul acestui domnitor, regatul a fost complet organizat, puterea a fost centralizata si s-a pornit la construirea numeroaselor proiecte care acum sunt extrem de cautate de turisti. Perioada in care Sho Shin a fost la carma regatului Ryukyu este considerata epoca de aur a acestora.
In toata aceasta perioada, Okinawa a fost influentata de cultura Japoneza si asiatica. Perioada de independenta a facilitat crearea unei identitatii proprii nationale bazandu-se pe aceste influente, insa in 1609, invazia japonezilor (clanul Shimazu), regatul Ryukyu si-a pierdut independenta si a devenit legata de sistemul shogunal din Japonia (perioada Edo).
Regatul Ryukyu - parte a shogunatului japonez
Marea era a negotului din Asia de est a fost perturbata de aparitia europenilor in secolul XVI. Relatiile amiabile de comert stabilite pana atunci cu Japonia au inceput sa se schimbe, clanul Shimazu din provincia Satsuma apropiindu-se de acest regat cu pretentii teritoriale, culminand cu invazia din 1609 cu forta militara sponsorizata de shogunat.
Regatul Ryukyu, cu o armata slaba si avand practic nici o experienta in lupta dupa ultimele secole de pace, a fost subordonata fara nici o rezistenta reala.
Aceasta ocupare nu a pus amprente puternice asupra oamenilor de rand din Okinawa. La inceput chiar, subordonarea fata de provincia Satsuma a fost ascunsa fata de China. Regatului Ryukyu li s-a impus platirea de taxe in orez si alte bunuri. Doar unele aspecte ale vietii si comertului erau controlate de conducatorii japonezi, acestia fiind nevoiti la randul lor sa-si prezinte respectele fata de shogunatul din Edo prin plata anumitor procesiuni anuale.
Inteligenta liderilor locali si stransa cooperare intre acestia si dominatia Satsuma a ajutat enorm de mult la dezvoltarea ecomonica si culturala a acestor insule. Aceasta a condus la deschiderea drumului spre epoca moderna.
Absorbind cultura japoneza si chineza, si armonizandu-le intr-un stil unic, in aceasta perioada Okinawa si-a format cultura traditionala pe care o cunoastem astazi.
Okinawa moderna
Secolul XIX a surprins natiunile vestice cucerind teritoriu dupa teritoriu in Asia. Japonia si-a deschis portile tarii, incepand organizarea unui stat modern, cu imparatul in frunte. Ca parte a acestui proces, regatul Ryukyu a fost incorportat in noul stat nipon, iar monarhia care a condus insulele Okinawa timp de 500 de ani a fost dizolvata.
Din numeroase motive politice si sociale, imediat dupa restaurarea Meiji, cand totata Japonia era supusa modernizarii, insulele Okinawa - acum doar un judet anexat Japoniei, au ramas in urma in privinta modernizarii, cauzand o viata grea locuitorilor. Miscarea pentru standardizarea educatiei a inceput sa fie aplicata cu intarziere in Okinawa. In plus, neexperientata Okinawa a fost atrasa in razboiul ruso-japonez, ca membra a armatei nipone.
Lucrurile au continuat sa mearga la fel de rau pentru Okinawa si la inceputul secolului XX, perioada Taisho (1912-1929) si perioada Showa (1926-1988), cand economia acestor insule a ajuns la un nivel minim.
Pentru a evita infometarea numerosi locuitori au fost nevoiti sa proceseze ca mancare o specie otravitoare de palmieri (in engleza cycad - de unde si denumirea acestei perioade: “Cycad Hell”). Multi locuitori insa au preferat sa emigreze in Japonia sau peste ocean in tari straine.
Odata cu inceperea perioadei Showa, politica externa a Japoniei a devenit expansionistica, privind in special spre Asia. Astfel, Okinawa a devenit o baza de operatiuni militare. Din aceste motive, in urma celui de-al doilea razboi mondial atacul americanilor a avut ca tinta si insulele Okinawa, avand ca urmare tragica batalie din Okinawa.
Okinawa dupa cel de-al doilea razboi mondial
Pe 5 august 1945 a luat sfarsit cel de-al doilea razboi mondial, cand Japonia a capitulat. Fortele aliate ocupasera Japonia, iar insulele Nansei (inclusiv Okinawa) au fost puse sub conducerea militara a Statelor Unite ale Americii.
Natiunile Unite (O.N.U.) s-a fondat pe baza statelor invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial, formandu-se o puternica tensiune internationala (Razboiul Rece) intre vest - aliatii Statelor Unite si est - statele din jurul Uniunii Sovietice. Odata cu intensificarea acestor tensiuni si cu formarea guvernelor socialiste in China si Koreea de nord, S.U.A. a inceput sa considere pozitia geografica a Okinawei, o pozitie strategica, si si-a adaptat politica pentru conducerea pe termen lung a acestor insule. Astfel incepand cu 1949, guvernul militar american a inceput reconstructia economica a acestor insule, a consolidat un guvern democratic, rezidentilor din Okinawa acodandu-le un anumit grad de autonomie. Totodata facilitatile militare de pe aceaste insule au fost dezvoltate ca baze permanente. In decembrie 1950, guvernarea a trecut din mainile armatei americane in mainile administratiei civile ale acestora, dar libertatea a ramas aproape neschimbata pentru locuitorii de rand.
In 1951, prin tratatul de pace din San Francisco, semnat de S.U.A. si Japonia, a condus la recanstigarea independentei Japoniei, dar insulele Okinawa au ramas inca sub controlul americanilor. Cum Japonia a devenit aliata cu tarile vestice, Okinawa a devenit la randul sau o fortareata importanta in lupta impotriva comunismului din China, Koreea de Nord si Uniunea Sovietica.
Aceasta situatie internationala a condus in 1953 la exproprierea locuitorilor insulelor de catre americani, care aveau nevoie de mai mult spatiu pentru a-si dezvolta bazele militare. Aceasta a fost scanteia care a aprins miscarea de rezistenta a insulei Okinawa. In 1965, prim-ministrul Japoniei (Eisaku Sato) a vizitat Okinawa si a inceput “pressingul” asupra americanilor pentru a reda aceste insule Japoniei. Aceasta a fost realizata in 15 mai 1972, totusi la 25 de ani dupa ce Japonia insasi si-a castigat independenta.
Okinawa ocupa doar 1% din totalul suprafetei Japoniei, dar in aceasta zona sunt amplasate 75% din bazele militare americane in Japonia. In ziua de azi, problema acestor baze este de o profunda actualitate.
Specialitati din Okinawa
Cultura din aceste insule este destul de asemantoare de accea din Japonia, cel putin privita prin ochii unui european.
Unul dintre acestea este fauna. Numeroase specii de pe continent au disparut, dar se pot regasii (intr-o forma adaptata) pe insule Okinawa, intr-un mediu tropical-oceanic. Acest fenomen este unul din motivele pentru care se considera ca in era preistorica, insulele Okinawa erau cumva legate de continent.
Probabil ca multi dintre d-voastra stiti sau a-ti auzit despre karate. Forma moderna a acestei arte martiale provine din aceste insule. Este o combinatie intre stilul de lupta dezvoltat in anticul regatul Ryukyu (“ti”) si artele martiale traditionale chinezesti (“Kong Fu”). Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand americanii au ocupat aceasta insula, karate (in traducere “cu mana goala”) s-a raspandit in intreaga lume, sub forma pe care o cunoasteti d-voastra. Astazi, numerosi oameni vin aici pentru a se antrena, si unele dintre cele mai importante competitii din lume sunt organizate aici.
Un alt element special al acestor insule este longevitatea. Cunoasteti probabil ca Japonia este locul din lume unde oamenii traiesc cel mai mult. Dintre toate judetele Japoniei, Okinawa se situeaza primul in top, in aceasta categorie. Se banuieste ca aceasta se datoreaza climei tropicale usoara, alimentatiei sanatoase si vietii fara stres pe care o duc locuitorii acestei insule.
Okinawa se situeaza in continuarea varfului din sud-vest al arhipeleagului nipon, si este constituita dintr-o multitudine de insule mici, insiruite ca niste margele intre Japonia si Asia continentala. Se presupune ca in vremuri vechi acestea erau conectate de continent. Aceasta afirmatie are la baza analiza faunei si a florei, dar si a fosilelor. Nu se cunoaste exact cand aceste insule au inceput sa fie populate, dar cele mai vechi ramasite omenesti dateaza de acum 32.000 ani.
Totusi, nu s-au descoperit ramasite care sa dateze intre acum 17.000 de ani si acum 7.000 de ani, lasand un mare semn de intrebare despre aceasta perioada.
Inceputul si prima jumatate a perioadei Jomon (pana in 200ien) este caracterizata in Okinawa printr-un schimb puternic intre aceste insule si Kyushu. In a doua jumatate a acestei perioade insa, culturi diferite s-au dezvoltat intre Japonia si Okinawa, relatiile restabilindu-se de abia la sfarsitul acestei periode si inceputul perioadei Yayoi (200ien-250en).
In aceasta perioada sa observat aparitia satelor si, se pare, ca stabilisera contacte cu China (urme de negot).
Din aceasta perioada dateaza importarea din Kyushu a obiceiului de inmormantare in sicrie sub forma de cutii din piatra.
Din nou, incepand cu perioada Kofun (220-552) si pana in perioada Heian (749-1185) relatiile cu Japonia au intrat intr-o pasa proasta, populatia din Okinawa si Insulele Amami regasindu-se inca la stadiul de vanatori-culegatori.
Anticul regat Ryukyu
Incepand cu secolul al XII-lea, inainte de care societatea din Okinawa era formata din vanatori-culegatori, a inceput sa se structureze un sistem de guvernare, odata cu trecerea la agricultura. Au aparut astfel conducatori locali (Aji), care au reusit sa acumuleze putere politica zonala si sa construiasca castele (Gusuku), incepand odata cu aceasta si batalia pentru putere si teritorii.
In secolul XIV, suprafata insulelor Okinawa au fost impartita in 3: clanul sudic - Nanzan, central - Chuzan si cel nordic - Hokuzan. Aceasta perioada este cunoscuta si sub numele de perioada celor 3 regate. Aceste 3 familii, pentru a-si mari puterea economica au inceput sa construiasca porturi si sa dezvolte negot in special cu China.
In urmatorul secol (XV), unul din liderii din sud - Sho Hashi, a reusit sa unifice cele trei regate, formandu-se astfel regatul ce poarta denumirea de Ryukyu. Odata cu stabilirea acestui regat, relatiile de negot au luat proportii, cuprinzand pe langa China si Asia de Est, Koreea si Japonia.
Din conducatorii aceste perioade se remarca regele Sho Shin, care a fost cel de-al treilea pe tron din cea de-a doua dinastie de la infiintarea regatului. In timpul acestui domnitor, regatul a fost complet organizat, puterea a fost centralizata si s-a pornit la construirea numeroaselor proiecte care acum sunt extrem de cautate de turisti. Perioada in care Sho Shin a fost la carma regatului Ryukyu este considerata epoca de aur a acestora.
In toata aceasta perioada, Okinawa a fost influentata de cultura Japoneza si asiatica. Perioada de independenta a facilitat crearea unei identitatii proprii nationale bazandu-se pe aceste influente, insa in 1609, invazia japonezilor (clanul Shimazu), regatul Ryukyu si-a pierdut independenta si a devenit legata de sistemul shogunal din Japonia (perioada Edo).
Regatul Ryukyu - parte a shogunatului japonez
Marea era a negotului din Asia de est a fost perturbata de aparitia europenilor in secolul XVI. Relatiile amiabile de comert stabilite pana atunci cu Japonia au inceput sa se schimbe, clanul Shimazu din provincia Satsuma apropiindu-se de acest regat cu pretentii teritoriale, culminand cu invazia din 1609 cu forta militara sponsorizata de shogunat.
Regatul Ryukyu, cu o armata slaba si avand practic nici o experienta in lupta dupa ultimele secole de pace, a fost subordonata fara nici o rezistenta reala.
Aceasta ocupare nu a pus amprente puternice asupra oamenilor de rand din Okinawa. La inceput chiar, subordonarea fata de provincia Satsuma a fost ascunsa fata de China. Regatului Ryukyu li s-a impus platirea de taxe in orez si alte bunuri. Doar unele aspecte ale vietii si comertului erau controlate de conducatorii japonezi, acestia fiind nevoiti la randul lor sa-si prezinte respectele fata de shogunatul din Edo prin plata anumitor procesiuni anuale.
Inteligenta liderilor locali si stransa cooperare intre acestia si dominatia Satsuma a ajutat enorm de mult la dezvoltarea ecomonica si culturala a acestor insule. Aceasta a condus la deschiderea drumului spre epoca moderna.
Absorbind cultura japoneza si chineza, si armonizandu-le intr-un stil unic, in aceasta perioada Okinawa si-a format cultura traditionala pe care o cunoastem astazi.
Okinawa moderna
Secolul XIX a surprins natiunile vestice cucerind teritoriu dupa teritoriu in Asia. Japonia si-a deschis portile tarii, incepand organizarea unui stat modern, cu imparatul in frunte. Ca parte a acestui proces, regatul Ryukyu a fost incorportat in noul stat nipon, iar monarhia care a condus insulele Okinawa timp de 500 de ani a fost dizolvata.
Din numeroase motive politice si sociale, imediat dupa restaurarea Meiji, cand totata Japonia era supusa modernizarii, insulele Okinawa - acum doar un judet anexat Japoniei, au ramas in urma in privinta modernizarii, cauzand o viata grea locuitorilor. Miscarea pentru standardizarea educatiei a inceput sa fie aplicata cu intarziere in Okinawa. In plus, neexperientata Okinawa a fost atrasa in razboiul ruso-japonez, ca membra a armatei nipone.
Lucrurile au continuat sa mearga la fel de rau pentru Okinawa si la inceputul secolului XX, perioada Taisho (1912-1929) si perioada Showa (1926-1988), cand economia acestor insule a ajuns la un nivel minim.
Pentru a evita infometarea numerosi locuitori au fost nevoiti sa proceseze ca mancare o specie otravitoare de palmieri (in engleza cycad - de unde si denumirea acestei perioade: “Cycad Hell”). Multi locuitori insa au preferat sa emigreze in Japonia sau peste ocean in tari straine.
Odata cu inceperea perioadei Showa, politica externa a Japoniei a devenit expansionistica, privind in special spre Asia. Astfel, Okinawa a devenit o baza de operatiuni militare. Din aceste motive, in urma celui de-al doilea razboi mondial atacul americanilor a avut ca tinta si insulele Okinawa, avand ca urmare tragica batalie din Okinawa.
Okinawa dupa cel de-al doilea razboi mondial
Pe 5 august 1945 a luat sfarsit cel de-al doilea razboi mondial, cand Japonia a capitulat. Fortele aliate ocupasera Japonia, iar insulele Nansei (inclusiv Okinawa) au fost puse sub conducerea militara a Statelor Unite ale Americii.
Natiunile Unite (O.N.U.) s-a fondat pe baza statelor invingatoare in cel de-al doilea razboi mondial, formandu-se o puternica tensiune internationala (Razboiul Rece) intre vest - aliatii Statelor Unite si est - statele din jurul Uniunii Sovietice. Odata cu intensificarea acestor tensiuni si cu formarea guvernelor socialiste in China si Koreea de nord, S.U.A. a inceput sa considere pozitia geografica a Okinawei, o pozitie strategica, si si-a adaptat politica pentru conducerea pe termen lung a acestor insule. Astfel incepand cu 1949, guvernul militar american a inceput reconstructia economica a acestor insule, a consolidat un guvern democratic, rezidentilor din Okinawa acodandu-le un anumit grad de autonomie. Totodata facilitatile militare de pe aceaste insule au fost dezvoltate ca baze permanente. In decembrie 1950, guvernarea a trecut din mainile armatei americane in mainile administratiei civile ale acestora, dar libertatea a ramas aproape neschimbata pentru locuitorii de rand.
In 1951, prin tratatul de pace din San Francisco, semnat de S.U.A. si Japonia, a condus la recanstigarea independentei Japoniei, dar insulele Okinawa au ramas inca sub controlul americanilor. Cum Japonia a devenit aliata cu tarile vestice, Okinawa a devenit la randul sau o fortareata importanta in lupta impotriva comunismului din China, Koreea de Nord si Uniunea Sovietica.
Aceasta situatie internationala a condus in 1953 la exproprierea locuitorilor insulelor de catre americani, care aveau nevoie de mai mult spatiu pentru a-si dezvolta bazele militare. Aceasta a fost scanteia care a aprins miscarea de rezistenta a insulei Okinawa. In 1965, prim-ministrul Japoniei (Eisaku Sato) a vizitat Okinawa si a inceput “pressingul” asupra americanilor pentru a reda aceste insule Japoniei. Aceasta a fost realizata in 15 mai 1972, totusi la 25 de ani dupa ce Japonia insasi si-a castigat independenta.
Okinawa ocupa doar 1% din totalul suprafetei Japoniei, dar in aceasta zona sunt amplasate 75% din bazele militare americane in Japonia. In ziua de azi, problema acestor baze este de o profunda actualitate.
Specialitati din Okinawa
Cultura din aceste insule este destul de asemantoare de accea din Japonia, cel putin privita prin ochii unui european.
Unul dintre acestea este fauna. Numeroase specii de pe continent au disparut, dar se pot regasii (intr-o forma adaptata) pe insule Okinawa, intr-un mediu tropical-oceanic. Acest fenomen este unul din motivele pentru care se considera ca in era preistorica, insulele Okinawa erau cumva legate de continent.
Probabil ca multi dintre d-voastra stiti sau a-ti auzit despre karate. Forma moderna a acestei arte martiale provine din aceste insule. Este o combinatie intre stilul de lupta dezvoltat in anticul regatul Ryukyu (“ti”) si artele martiale traditionale chinezesti (“Kong Fu”). Imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, cand americanii au ocupat aceasta insula, karate (in traducere “cu mana goala”) s-a raspandit in intreaga lume, sub forma pe care o cunoasteti d-voastra. Astazi, numerosi oameni vin aici pentru a se antrena, si unele dintre cele mai importante competitii din lume sunt organizate aici.
Un alt element special al acestor insule este longevitatea. Cunoasteti probabil ca Japonia este locul din lume unde oamenii traiesc cel mai mult. Dintre toate judetele Japoniei, Okinawa se situeaza primul in top, in aceasta categorie. Se banuieste ca aceasta se datoreaza climei tropicale usoara, alimentatiei sanatoase si vietii fara stres pe care o duc locuitorii acestei insule.